Azi bărbații, cu durere o spun, nu au timp de copii.
Unii Încolțiți în vicii și prostii, sau alții impuși să plece să muncească peste hotare, nu petrec timp cu ei și copii n-au un model autentic zi de zi de urmat și se aruncă în bezna deznădejdii, răpuși ca niște flori fără mireasmă.
Am scris pentru băiatul meu, care-l iubesc nespus de mult și-i doresc succesul, să mă depășească în tot ce este bun, să fii o mireasmă de splendoare, Larri !
Pe cale nu vei întâlni doar flori
Vor fi și spini
Și gropi
Și umbre
Pe drumul vieții uneori
Să nu te lași sedus de scuze
Căci scuzele ca niște frunze
Îți vor acoperi pământul
Să-ți fure pacea
Sensul
Gândul
La urmă o să-ți fure visul
Să te lovească ca dușmanii
Furându-ți anii
Timpul
Banii
Tu stai ca vulturul pe munte
Original
Onest
Romantic
Busola vieții este Cartea
Ține-o aproape
Zi și noapte
Și nu mai asculta de șoapte
Atât de dulci
Când le
Mănânci
Dar la sfârșit atât de-amare
Un cancer îmbrăcat în moarte
Ce-ți face sufletul un sclav
De vicii
De prostii
De bani
Pe cale să-ți alegi prieteni
De ești bogat mulți vor veni
In haos
Beznă
Și-n petreceri
Să te arunci tu vei dori
Dar de vei pierde avuția
Si-așa Numiții tăi prieteni
Vor dispărea-n văzduh ca fumul
Rămas sărac
Bolnav
Și singur
Ascultă fiule povața
La glasul care lasă urme
Oglinda ta e numai Cartea
E dulce
Sinceră
Curată
Să te conduci cum face tata
Prin pași micuți m-ajungi
Din urmă
de Gaiceanu Vitalie pentru Gaiceanu Larri
