Pizmă
Metastază din abis
Ai robit o țărișoară
Și-o dezbraci de paradis
Ca o creangă fără fructe
Ochii blânzi transformi în ură
Soarele din suflet plânge
În pădure
Ochi de umbre
Scrii în loc de poezie
Penurie peste tot
Reci Pospolita din suflet
Năvălită de potop
Nu-ți ajunge niciodată
Și dorești ce nu-i al tău
Un imperiu de-ai strânge
Nu-ți ajunge și mai vrei...
...
Îți doresc un singur lucru
Să dispari din omenire
Și îl loc de tine
Omul
Să citească poezie
Bucurându-se de glie
De robia ta desprinsă
Vindecat pe veci de tine
Te urăsc din suflet
Pizmă
