A început o poveste rară,
Unde puteam să simt dragostea
Ce ne-a creat cea mai frumoasă stea,
Scriind povești cu miros de vară.
Suntem uitați într-o casă,
Unde îi vedem pe copiii noștri
Care sunt adânciți într-o transă,
În timp ce îngerii devin monștri.
Mirosul sezonier de aramă
Se simte până în plămâni.
Conducând esența în inimă,
Provocând cele mai suave răni.
Dragostea noastră platonică
Se pierde în neantul reproșurilor,
Iar impulsul interior ne strică,
Încât am ajuns să avem urme de dor.
Urme de dor pe un suflet zbuciumat,
Cu cicatrici adânci și reci au urmat,
Lăsând amărăciune și disperare,
Totul despre noi a ajuns la sugrumare.
Ce simt pe interior moare lent,
Doar că moartea e sentimentală,
Precum toată dragostea carnală,
Iubind sufletul atât de transparent.
YOU ARE READING
Rime în monocrom
PoetryLa taclale cu sufletul Mă uit în oglinda fermecată, Văzându-mi sufletul zbuciumat, În postura victimei unui foc armat, Inima mea fiind de ură pătată. Sufletul meu mic și greu încercat, Cine a fost persoana care te-a încuiat, Încât să fii adâncit în...
