Eram copil și-atâtea aveam:
Premiul întâi,o bicicletă,joacă
Cu prietenii la “frunza” alergam
Eram copil.Cum să nu-mi placă?
Eram copil și zeci de-adidași
Am tăvălit,în școală,la miuță
În glumă ne numeam “poznași”
Și ne-ajungea doar o grăunță!
Fără vreo julitură-n coate
Nu pot copilăria s-o descriu
Eram copil și poate,poate
Mi-o mai îngădui Iisus să fiu
Eram copil și atât de vie
E astăzi amintirea de demult
Încât nu cred că-i poezie
Să îmi redea ce am pierdut
Sunt azi adult dar mi-este dor
De o copilărie fără „ador”!
YOU ARE READING
Rime în monocrom
PoetryLa taclale cu sufletul Mă uit în oglinda fermecată, Văzându-mi sufletul zbuciumat, În postura victimei unui foc armat, Inima mea fiind de ură pătată. Sufletul meu mic și greu încercat, Cine a fost persoana care te-a încuiat, Încât să fii adâncit în...
