La mine plouă cu trecut
Vis colorat de pomi în floare
Printre nămeţi de-nfrigurare
Al primăverii început
Pe-aleea mea de gând e ceaţă
Precum în toamna mohorâtă
Când nori se iau în cer la trântă
Şi-mi cad furtunile pe faţă
Ninge la mine-acum cu doruri
Ce se topesc pe-obrazul trist
Al unui trup ce nu-l exist
Căci mi-au murit visele-n stoluri
Drumul iubirii e-nfundat
Cu ne-nţelesuri de cuvinte
Săpându-mi în suflet morminte
Printre noroaie strig şi zbat
Dar nu m-aude-al vieţii-mi soare
Şi nici al primăverii cânt
La mine-n cuib rece de gând
Tremură păsări migratoare
Mi-e noapte umedă-n priviri
Şi de singurătate, luna
Îmi ţipă în timpane-ntruna
Murindu-mă de nesclipiri
La mine viaţa curge stins
În inimă s-a stins lumina
Şi ştiu că nimeni poartă vina
Doar jocul minţii ce m-a prins...
Pe mine mă târăşte seara
În liniştire de mormânt
Şi-n mine tac dureri crescând
Pe-afar' cântând doar primăvara.
YOU ARE READING
Rime în monocrom
PoetryLa taclale cu sufletul Mă uit în oglinda fermecată, Văzându-mi sufletul zbuciumat, În postura victimei unui foc armat, Inima mea fiind de ură pătată. Sufletul meu mic și greu încercat, Cine a fost persoana care te-a încuiat, Încât să fii adâncit în...
