Frumos nu poate fi mai tare,
Când simţi natura, crezi că moare
Şi tu o plângi şi te-nspăimântă,
Dar ea apare ca o sfântă,
E doar o floare
Ce-ncântă
Mai fericit decât oricare
Dintre acei ce nu cuvântă...
Să nu te stăpânească teama
Căci ea cuprinde toată gama
De un frumos ce se-mplineşte
Atunci când gingaş înfloreşte
Şi îţi dai seama,
Fireşte,
Că-n tot decorul de aramă
Ea primăvară îşi găseşte !
Te-ntrebi surprins: E primăvară
Că florile încep s-apară?...
Sau mintea ta îţi joacă feste...
Cea mai frumoasă floare este !
Trăieşti tu iară
Poveste ?
Sau totul e făcut să pară
Că tu iubeşti florile-aceste?
E primăvară şi ai crede
Dintr-un motiv ce nu se vede
Ori, din te miri, din ce păcate
Natura i-a lăsat prin moarte
Ei, totul verde,
Colorat,
Şi-acum ocazia nu pierde
Să-şi scoată şarmul la mezat.
Oricare-ar fi această stare,
Iubesc enorm târzia floare
Ce primăverii vrea s-arate
Că înfloreşte-atunci când poate,
Deşi o doare,
Socoate,
C-ar fi sperat cu-nverşunare
O primăvară cum sunt toate !
YOU ARE READING
Rime în monocrom
PoetryLa taclale cu sufletul Mă uit în oglinda fermecată, Văzându-mi sufletul zbuciumat, În postura victimei unui foc armat, Inima mea fiind de ură pătată. Sufletul meu mic și greu încercat, Cine a fost persoana care te-a încuiat, Încât să fii adâncit în...
