O iarnã se cerne din amintire
Şi îşi deschide ferestrele-n cer
Pacea domneşte pe-ntreaga fire
Stelele-aruncã sãgeţi de ger.
Pe când firava, palida lunã
Îşi culcã obrazul pe-un nor sidefiu
Iarna din trâmbiţa gerului sunã,
Cerul devine un glob strãveziu.
Fuioarele iernii se torc printre ramuri,
Iar doru-mi pribeag şi hai-hui
Adoarme-n cãsuţa cea albã cu geamuri
Blând luminate de stele-gutui.
Cu vocea ei caldã, duioasã, blajinã,
Bunica-mi croieşte cãrãri de poveste,
Mã leagãnã-n basme şi în luminã…
Dar iarna de-atunci nu mai este…
YOU ARE READING
Rime în monocrom
PoetryLa taclale cu sufletul Mă uit în oglinda fermecată, Văzându-mi sufletul zbuciumat, În postura victimei unui foc armat, Inima mea fiind de ură pătată. Sufletul meu mic și greu încercat, Cine a fost persoana care te-a încuiat, Încât să fii adâncit în...
