Infernul pare tăcut astăzi, dar în Rai va avea loc o adevărată revoltă. Un vechi prieten de-al lui Lucifer îi calcă pe urme. Îngerii sunt mai puternici decât demonii? Sau oare prea mult bine duce la dezastru?
Balanța dintre bine și rău o ia razna, i...
Vespasian se înfurie îngrozitor, simțea cum toți nervii ii se ridicau pana în minte și îi dădeau o putere supranaturala. Sări peste Moarte și îl dărâmă la pământ după care începu să îl bată fără milă și să îl strângă de gat, in timp ce spunea:
Vespasian: NU AȘA NE-AM ÎNȚELES! MI-AI UCIS PRIETENUL ȘI ACUM TE VOI OMORÎ ȘI EU! NENOROCITULE!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Moartea: Wooo! Ușor! zise el reușind sa oprească ploaia de pumni.
Vespasian: NU AȘA NE-AM ÎNȚELES!
Moartea: Am glumit!
Vespasian: NU TE MAI CRED!
Moartea: Ai face bine să ma crezi și să nu mă omori încă dacă vrei sa îți explic!
Vespasian se opri pentru o clipă, dar era pregătit sa continue războiul pe care îl începu. Moartea încă stătea culcata pe jos, fără sa facă vreo mișcare bruscă. Zâmbi imbecil, ca întotdeauna, dar îi explică:
Moartea: Te-am păcălit, era un joc de-al meu. Viața nimănui nu stă in clepsidre. Ar fi un lucru prostesc si oricând s-ar putea sparge. Era doar un alt mod de a te manipula. Acum ca ai semnat contractul, pot fi mai sincer cu tine, fiule.
Vespasian: Nu-mi spune așa! Prima dată să-l vad pe Wilhelm în viața!
Moartea: Dacă te-ai da de pe mine, am merge chiar acum.
Vespasian: Nu mai încerca alte chestii cu mine!
Moartea: Nici n-aș vrea. Am văzut ce energie interioara ascunzi acum și e foarte puternica, chiar dacă pribegesti doar ca un suflet fără corp.
Vespasian se ridică și Moartea își luă o geantă cu câteva chestii, după care ii spune lui Vespasian:
Moartea: Hai, ce mai aștepți?
Vespasian: Pai, ceilalți demoni ce fac?
Moartea: Lasa-i sa se simtă bine! Si crede-mă, sunt mai in siguranță aici decât altundeva.
Vespasian nu mai spuse nimic. Cu toate ca Moartea era perfida si perversă, știa ceva ce el nu știa. Sau poate Vespasian știa ceva ce el nu știa. Amândoi ascundeau câte ceva, si asta ii asemăna un pic. Dar in adâncul sufletului sau, Vespasian nu voia sa creadă că Moartea ii va fi curând parte din familie. Se înspăimânta de fiecare data cand se uita la el, si el, rânjea înapoi.
Vespasian: Poți sa nu mai zâmbești asa? Ce e asa amuzant?
Moartea: Sunt doar fericit! exclamă el.
Vespasian: Normal... că toate ies asa cum îți plac ție...
Moartea: Mă scuzi? deveni el dintr-o data serios. A fost ideea mea să-l salvez pe afurisitul de prietenul tău? și se uita acum cu ochii lui verde crud spre Vespasian,dar de data asta nu era manipulator, ci cumva supărat.
