Îngerul Rebel (4)

Respiră Apă

Vespasian: Ahhh! Iar sunt aici!

Lailah: Nu mai încerca să te omori, te rog Vespasian!

Vespasian: Dar fac asta pentru că-

Lailah: Mi-a zis Richo, mă placi... dar nu pot să te mint. Îmi ești drag, dar eu îl iubesc pe Wilhelm!

Vespasian: E bine de voi îngerii, iubiți și uitați într-o secundă. Dar nu știi cum e să fii demon! Noi iubim o eternitate!

Richo: Așa vă trebuie! Să suferiți!

Vespasian: ...

Richo: Ah, mă tratezi cu tăcere? După ce te ajut să îți revii!

Vespasian: Nu mai vreau să îmi revin...

Richo: Ești un adolescent demon depresiv. Și mă calci pe nervi...

Lailah: Dacă te sărut, mă vei uita?

Richo: LAILAH!

Lailah: E alegerea mea Richo! Nu ești șeful meu! Nu-mi mai zice ce sa fac și ce nu! De ce nu ai încredere în mine?

Richo: Dar... adică... eu...

Vespasian: Da Lailah, sărută-mă!

   Lailah se apropie de Vespasian buzele lor fiind tot mai apropiate sub privirea ucigătoare a lui Richo.

Vespasian: Stai scumpo, nu pot face asta-

   Zise și îi puse degetul ușor pe buze.

Vespasian: Inima mea aparține altcuiva, care mă așteaptă, acolo, undeva...

   Lailah se simți rușinată și ieși din cameră fără să scoată un cuvânt.

Richo: Ah-

Vespasian: Nici nu-mi spune nimic! Lasă-mă! Mă duc singur în celulă! Nu mai contează nimic acum!

   Și asta și făcu. Se închise în celulă și se ghemuit pe patul tare și metalic. Richo a stat tăcut câteva minute, fără a îndrăzni să-i zică ceva. Dar Vespasian stătea la fel de tăcut.

Richo: Dacă iar încerci să-

Vespasian: Omule dacă ți-am zis că nu mai încerc nimic, ce nu înțelegi? Lasă-mă să dorm! Am trecut prin multe!

Richo: Cred că lovitura la cap te-a calmat! Haha!

   Vespasian tăcu.

Richo: Serios? Nu mă bați la cap cu intreabri? Nu mă enervezi? Ce e cu tine? Ești bine?

Vespasian: Nu...

Richo: Vrei să îți aduc niște apă?

Vespasian: Ar fi drăguț...

   Richo intră în celulă cu o cana de apă rece și se așeză lângă demon.

Richo: Spune-mi, e adevărat ca iubești pe cineva?

Vespasian ar fi vrut să mintă, dar inima nu-l lăsa. În minte avea imaginea cu cadavrul lui.

Vespasian: Da! Și sunt blestemat să iubesc pe vecie!

Richo: Pe Lailah?

Vespasian: O muritoare...

Richo: Știu cum e să iubești pe cineva și ea să nu observe...

Vespasian: Mi-am dat seama că o placi foarte repede. Nu știi să îți ascunzi sentimentele.

Richo: Cum adică? Ea nu știe că o-

Vespasian: Cred că voi îngerii sunteți ușor de manipulat. De aceea Gabriel v-a ales pe voi. Dar pot sa te citesc ușor. Încerci să pari dur și puternic, dar de fapt nici tu nu știi ce îți dorești cu adevărat. Nu știi dacă e bine ce ai făcut sau nu, dar acum nu mai poți da înapoi. Așa e și cu mine...

Richo: Mi-aș dori să te contrazic. Dar nici tu nu arăți prea bine. Ce e cu tine?

Vespasian: Dacă ai putea vedea viitorul, ai încerca să te schimbi acum?

Richo: Dacă nu-mi place ce vad probabil. Dar nu avem cum sa prezicem viitorul.

Vespasian: Pai să zicem că în acest timp cat eram în comă am realizat că viitorul cu vechiul eu ar fi groaznic.

Richo: Ei haide, Gabriel ne-a promis o viață bună. Și el vrea același lucru ca noi.

Vespasian: Richo... zi-mi sincer m-ai răni?

Richo: Dacă mă enervezi cred ca te-aș pocni.

Vespasian: Am înțeles, mersi de apă, poți pleca.

Richo: Și să stau pe pat privindu-te cum stai depresat? Prefer să vorbim.

Vespasian: Tu mă urăști oricum..

Richo: Da Vespasian și cred că te-aș fi urât mai tare dacă o sarutai pe Lailah. Mulțumesc că nu ai făcut-o...

Vespasian: Gata, stai! Sunt mort și nu știu? Sunt încă în vreo comă sau tocmai mi-ai mulțumit?

Richo: Nu te învăța cu prea mult bine!

Vespasian: Ce prost sunt... zise râzând.

Richo: Da, cam ești, dar zi-mi și mie de ce, că eu am multe motive.

Vespasian: Am crezut... nu mai contează ce am crezut. Am fost așa prost să vă urăsc până acum și să fiu împotriva voastră.

Richo: Hai că deja mă sperii. Vrei să te ud cu furtunul să îți revi?

Vespasian: Știi ce aș vrea Richo?

Richo: Spune pui de demon.

Vespasian: Vreau să faci un singur lucru, drept mulțumire pentru că nu ți-am sărutat viitoarea iubită.

Richo: Depinde ce e...

Vespasian: Te rog să te întorci cu spatele și orice ai auzi să nu te întorci până când nu e liniște, bine?

Richo: Vrei să îmi cânți ceva?

Vespasian: Și te rog... nu mă vindeca așa repede...

Richo: NU MAI ÎNCERCA SĂ TE SINUCIZI!

Vespasian: Îți pasă așa mult de mine?

Richo: Nu e vorba că îmi pasă... dar-

Vespasian: Atunci lasă-mă să fiu inconștient câteva ore, zile! Te rog!

Richo: Îmi pasă de tine, bine? Nu vreau ca Lailah să vină iar și-

Vespasian: Lailah nu va afla. Te rog readu-mă cât mai târziu!

Richo: Îngerul Rebel vine peste 3 zile. Și trebuie să fiți bine cu toții. Voi încerca să fac ce pot...

Vespasian: Mulțumesc!

Richo: Dar de ce faci asta?

Vespasian: Să vă salvez pe toți de la un viitor groaznic Richo... nu știi ce am văzut...

Richo: E totul doar în mintea ta... nimic nu e real. E pentru că ai stat închis atât...

Vespasian: Întoarce-te Richo, acum.

Richo: Ai grijă să nu mori de tot...

Vespasian: De asta vei avea grijă tu...

   Și Vespasian lua paharul cu apă. Mâinile lui îl dureau încă de la căzătură și avea vânătăi. Fracturile au fost reparate de purtarea îngerilor, dar mai existau urme. Luă paharul și respiră repede. Apoi turnă paharul pe gât în timp ce respira și nu se opri când simți ca plămânii lui începură să provoace tuse pentru a elimina substanța străină. El tot respira apă, până la ultima picătură. Apoi tușea, dar încerca să își țină gura închisă. Nasul, gura, i se umpluseră de apă. Tușea, dar mai încet acum. Tot mai încet. Gatul i se blocase. Lipsa oxigenului îi încețoșă vederea și tot ce mai văzu era Richo întorcându-se rapid și ducându-se spre ușa celulei...

Heh... Ce drăguț...