Îngerul Rebel (4)

Trapa Secretă

   Mihail se trezise din comă. Era înconjurat de îngeri.

Ariel: Mihail... ești bine!

Mihail: Ga... Gabriel unde e?

Afriel: Îl caută ceilalți îngeri, nu te îngrijora. Îl vor găsi.

Mihail: Nu! Știu eu unde era ultima data! zise ridicându-se și ținându-se cu greu în picioare, după care își lua zborul.

Ariel: Mihail, stai! Ești rănit!

   Dar Mihail refacu traseul și se opri lângă coltul clădirii gigantice. Se uita în jur, nimic. Văzu mai apoi urmele căzături lui Gabriel. Jos, în mormanul de asfalt perforat și alte obiecte dărâmate, stătea Mihail, răscolind disperat după fratele său. O mână se zărește la un moment dat.

Mihail: GABRIEL!

Ariel: Stai Mihail... te ajutam noi! zise ceata de îngeri care-l ajunse din urmă.

   Într-adevăr, sub acel morman, era Gabriel. Rănit, mutilat, cu aripile boțite, dar încă respira. Îngerii l-au luat cu grija și l-au dus la palat unde Harmeina, îngerul armoniei îi vindecă pe amândoi.

Gabriel: Mihail, suntem la palat? Ce s-a întâmplat?

Mihail: Îmi pare așa de rău Gabriel! Din vina mea ai pățit toate astea! Din vina mea i-am pierdut și pe copiii lui Lucifer!

Gabriel: Cum? I-au luat ei?

Mihail: Daaa! Ohhh, și îmi pare așa de rău...

Creatorul: Îngerii mei, sunteți bine?

Mihail: Nu Creatorule! E numai vina mea! Nu sunt demn de aripile astea! și Mihail ieși plângând pe ușă.

Creatorul: Ce s-a întâmplat Gabriel?

Gabriel: Multe Creatorule, nici nu știu de unde să încep...

   Cât timp Gabriel îi povestea Creatorului, Mihail stătea afară singur.

Mihail: E numai vina mea... sunt un înger îngrozitor...

   Raiul era tăcut. Toți îngerii erau în aripa de vest, păzind turnul de putere. În depărtare se vedea Grădina Edenului, verde și splendidă ca întotdeauna. Raiul... era un loc atât de frumos că oricine ar fi pașit aici prima dată nu și-ar putea lua ochii de la toate câte sunt. Și la ce rost? Un loc atât de minunat pentru niște îngeri atât de neputincioși.

Creatorul: Aici erai Mihail...

Mihail: V-a spus Gabriel totul, nu?

Creatorul: Da Mihail și nu înțeleg de ce ești așa de afectat. El e cel vinovat că a vrut să prindă cu orice preț îngerii ăia trădători, dar până la urmă ați făcut tot posibilul.

Mihail: Stați ce-

Gabriel: Așa este Creatorule. Îmi pare rău ca din vina dorinței mele prostești am pierdut fiii de demon. Îmi asum toată responsabilitatea. Îmi puteți lua și aripile.

Mihail: Dar-

Creatorul: Nu te teme Mihail, nu voi face asta! Nici nu ma gândeam la asa ceva! Gabriel... ai făcut tot ce ai putut tu. Iar Mihail, ai fost într-o comă ceva timp până te-au găsit îngerii mei. Ai dus o luptă grea cu ei, e de înțeles. Puterea din turn i-a făcut mai puternici, dublându-le totul chiar.

Gabriel: Dar cum îi vei spune lui Lucifer?

Mihail: Dar e vina mea Creatorule!

Creatorul: Mihail, dacă cineva e vinovat aici, nu sunteți voi, îngerii mei scumpi care mă protejează și luptă pentru lume! Ci eu! Care sunt atât de prost să le dau drumul fix inamicilor!

Gabriel: În legătură cu asta, putem merge în Sfera Divină?

Creatorul: De ce?

Gabriel: Dacă ei erau cei care au furat puterea în noaptea aceea, înseamnă că aveau un loc pe unde ieșeau!

   Ajunși la Sferă Mihail și Gabriel s-au pus pe căutat. Dar nu au găsit nicio fisură, gaură sau loc de evadare.

Mihail: M-am uitat peste tot!

Gabriel: Imposibil! Trebuie să existe ceva! Undeva! Prin perete!

   Și începu să bată în perete cu mâna până simți un gol.

Gabriel: Aha!

  Trase cu grijă cărămida neagra din perete și găsi un loc îngust, dar perfect pentru a încăpea ceva. O rangă.

Mihail: O rangă? Dar ce să facă cu ea?

Gabriel: Hmm...

   Gabriel se gândea. Se uita la pereți. Nu erau ferestre și nici ușa de la celulă nu părea încercată de rangă.

Mihail: Poate în podea!

Gabriel: Asta trebuie să fie!

   Și Gabriel se apuca să caute un loc. În cel mai întunecat colt al camerei găsi ceva. Era o cărămida mai ridicată. Una cate una a dat la o parte mai multe și acolo găsi trapa spre un tunel.

Creatorul: Dar când au făcut toate astea? Nu au avut timp!

Gabriel: Prima dată când au venit! Au fost numai câțiva, și au avut destul timp cât să pună la cale planul și să înceapă sa sape tunelul.

Mihail: Are dreptate Gabriel! Iar a doua oară cand au venit nu a trebuit decât să aștepte momentul potrivit!

Gabriel: Eram în celula lor. I-am verificat, dar tot ca acum, nu ma gândisem așa departe. Mi-au spus ,,Ce să știm mai mult decât camera asta?"

Mihail: Nenorociții! Ce mai așteptăm! Să exploram tunelul, să punem cap la cap totul!

Creatorul: Nici să nu te gândești să intri acolo! Dacă am descoperit asta înseamnă că s-au gândit că vom ajunge până aici. Cine știe ce au pus prin tunel!

Gabriel: Sunt de acord cu Creatorul. Ar trebui să lăsăm tunelul o vreme și să găsim mai multe informații.

Mihail: Da... aveți dreptate...

Gabriel: Deci nu e vina voastră Creatorule. Mai devreme sau mai târziu... tot aveau să evadeze...

Creatorul: Mă doare să recunosc, dar așa e. Nu m-am gândit niciodată ca niște supuși de-ai mei ar putea face un asemenea plan diabolic. Mereu i-am tratat pe toți cu dragoste... dar acum cel mai greu lucru pe care trebuie să îl fac este să îi spun fratelui meu că i-am pierdut copiii...

Gabriel: Dacă îi explicați, sunt sigur că va înțelege. În plus, vom face tot posibilul să ne revanșăm găsindu-i.

Creatorul: Sunt sigur de asta... acum scuzați-mă.

   Rămânând singuri, Mihail îl îmbrățișează pe Gabriel.

Gabriel: Pentru ce a fost asta?

Mihail: Mulțumesc că ai luat vina asupra ta, dar nu trebuia...

Gabriel: Când te-am văzut așa distrus, aș fi făcut totul pentru tine, chiar dacă asta a însemnat să îl mint pe Creator. Dar eu pot lua o mustrare mai ușor ca tine, frățioare.

Mihail: Ești un frate minunat, mulțumesc!

Gabriel: Nu-mi mulțumi încă. Să-i găsim pe trădători și să restabili echilibrul în lume, și după totul va fi bine!

Mihail: Voi face orice să te ajut!

Gabriel: Sunt sigur de asta...