Îngerul Rebel (4)

Trecut, Prezent Și Viitor

Richo: Ți-ai revenit, speram să mori.

Vespasian: UNDE SUNT? DE CE M-AI READUS LA VIAȚĂ DOBITOCULE! NU PUTEAI SĂ MAI AȘTEPȚI?

Richo: Puteam să te las să mori așa că un mulțumesc era de ajuns.

   Vespasian se ridică să caute un ciob, un cuțit, orice, dar Richo îl prinse și îl legă de patul din celula lui.

Richo: Nu mai încerca să te sinucizi imbecilule! Stai și tu cuminte odată! Mă duc să-i zic Lailhei că ești bine, poate nu mori în câteva minute.

   Rămas singur Vespasian se gândea ce să facă. Timpul se scurgea și de aici nu putea face nimic.

Vespasian: Saia?

   Dar la mână nu mai avea nicio brățară. Era legat și nu putea face nimic.

Richo: Am revenit, mai trăiești?

   Dar Vespasian nu spuse nimic. Stătea nemișcat și cu ochii închiși.

Richo: În sfârșit voi putea dormi și eu fără întrebările tale stupide.

   Trecuse două ore și el stătea tot nemișcat. Richo s-a dus la el sa verifice dacă mai este în viață. Respira, dar nu se mișca. O chemă iar pe Lailah.

Lailah: Îl legi așa? Ce e cu tine? zise dându-i drumul din cătușe și lăsându-l ușor jos.

Richo: Păi voia să se omoare din nou!

Lailah: Cred doar că nu te place. Poate ar fi mai bine să rămân și eu pe aici...

Richo: Dar îngerul tău ce face? E bine?

Lailah: Nuuuu! Îngerul Rebel-

Richo: Nu vorbi de el aici, te rog... spune-mi în șoaptă...

Lailah: L-a dus în Grădina Înșelătoare și...

    Dar în acest timp Vespasian se furișă ușor pe lângă ei, ieși pe ușa celulei și se duse la fereastra. Era închisă însă.

Vespasian: Asta o să doară puțin...

   Își făcu avânt și se trânti de sticla geamului care se sparse. La acest sunet cei doi îngeri rebeli s-au întors și au fugit după el să-l salveze, dar era prea târziu, el deja căzuse.

    Vespasian cădea acum din turn, de la câțiva metri și admira peisajul. Grădina Edenului, locurile din împrejur. Își aduse aminte de Wilhelm când văzu copacii și își promise că îl va salva. Uitându-se în jos văzu pământul cum se apropie.

Vespasian: Ah... asta o să doară mai mult...

Saia: Ai revenit! Credeam că nu vei mai vrea să ma ajuți...

Vespasian: Dacă știam că băgând-mă în come te întâlneam, o faceam demult!

Saia: Ce drăguț ești Vespasian, dar acum ești înapoi aici...

Vespasian: Nu-i nimic, refac traseul.

Saia: Sau alegi altă ușă și speri să te ducă pe traseul bun.

Vespasian: Ahh, e așa greu... multe uși sunt...

Saia: Știu. Odată ce intri e greu să te întorci. Este un ciclu de uși neîntrerupt. Dar ești puternic Vespasian, așează-te puțin după căzătura ta vom sta mai mult timp împreună.

Vespasian: Pierdem timp Saia! zise el îndreptându-se spre ușă.

Saia: De ce mereu încerci să pari așa dur?