Îngerul Rebel (4)

Isaia

Saia: Ai revenit! Dar cum faci asta?

Vespasian: Uh, să zicem că am realizat că mai bine sunt drăguț cu îngerii și mă lasă să mă omor singur.

Saia: Vespasian, te rog să ai grijă. Dacă ei nu te salvează, rămâi aici pentru totdeauna. Nu te pot readuce la viață.

Vespasian: Nu viața e problema mea Saia, ci tu. Așa că hai să terminăm asta odată. Mă duc după fetița aia!

   Și Vespasian deschise ușa și merse puțin pe holul lung. Alesese o ușă frumoasă.

Vespasian: Orice numai nu Z, orice numai nu Z!

   Se teleportase în grădina lui Saia. Dar nu era palidă, ci verde și strălucitoare. Din depărtare se auzise vocea cuiva cunoscut.

Saia: No need to say goodbye~

Will: Dar ce caut aici?

Saia: Nu aici voiai să ajungi?

Will: Sincer, voiam sa ajung într-un loc liniștit.

Saia: E gradina mea suficient?

Will: Cred că da...

Saia: De ce voiai sa îți iei viața Will?

Will: Să salvez lumea?

Saia: Pe cine? Pe tine de tine însuți?

Will: Pe mine de toți...

Saia: Dar ești un copil așa frumos! De ce să te ferești de lume?

Will: Uită-te la mine Saia... sunt hidos!

Vespasian: Și eu sunt hidos...

Saia: Unde ai ajuns Vespasian?

Vespasian: În grădina ta... cu Wilhelm...

Saia: S-ar putea să fie aici și fetița.

Vespasian: Da... fetița...

Saia: Cine e acolo?

Vespasian: Nimeni! Și așa sunt un nimeni!

Wilhelm: Ce cauți aici Vespasian?

Vespasian: Încerc să te salvez! În viitor vei fi prea naiv, ca de obicei, și vei avea încredere în cine nu trebuie! Și acum mă tot sinucid să pot schimba ceva! Dar Saia te-a ales tot pe tine! În tine are încredere!

Saia: Vespasian, am un viitor pregătit și pentru tine, nu trebuie sa te temi.

Vespasian: Îmi pare rău, dar în viitor totul ia o întorsătură urâtă. Acum sunt aici să te ajut pe tine. Poate așa îți voi demonstra că sunt și eu un suflet bun!

Saia: Dacă mintea nu ți-ar fi așa închisă și ți-ai deschide sufletul. E normal să greșești și e normal să înveți din asta.

   Dar de după copacii din grădină se zări fetița, iar Vespasian renunță la conversație ca să se țină după ea. De data asta nu o mai scăpa din ochi. Alerga după ea, după toate cotiturile, trecând din ușa în ușă.

Z: Vespasian!

Alfa: Vespasian!

   Dar el nu se oprea. Știa că erau doar amintiri și nimic altceva nu conta.

Karla: Vespasian! Ai venit după mine!

Vespasian: Tu ești Karla?

Cassiel: Tu cum ai ieșit din celulă?

   Dar Vespasian continua drumul după fetița. Totul îl distrăgea.

Monica: Vespasian!

Vespasian: Nu! Lasă-mă!