Îngerul Rebel (4)

Un Nou Călător

Lailah se apropie ușor de Cassiel, ii lua arcul si săgețile, după care se uita la Vespasian si spuse:

Lailah: Te rog dă-i drumul... nu a făcut nimic greșit... Uite, săgețile sunt aici, nu mai are cum te răni... Nu-l omorî...

Vespasian se uită în ochii Lailhei, era furios, dar nu era un criminal, si i-a dat drumul.

Cassiel: Bravo Lailah, l-ai păcălit! Dă-mi săgețile acum!

Dar Lailah le ținea si nu se mișca.

Cassiel: Lailah! țipă el furios.

Lailah: Nu! Îmi pare rău Cassiel, dar nu simt ca faci ceea ce trebuie! Înțeleg ca il ascultăm oe Îngerul Rebel dar nici sa uitam cine suntem nu e bine. Ei ce au făcut greșit? Pe Wilhelm de ce l-ai omorât?

Cassiel: Ah deci asta era? Ti-am ucis iubirea? Pot fi un iubit de o mie de ori mai bun!

Lailah: Te urăsc Cassiel! Te urăsc foarte mult!

Cassiel: Bine! Si asa erai o proastă si ușor de manipulat! Data viitoare o sa te omor si pe tine odată cu demonul asta!

   Si Cassiel zbura si se făcu nevăzut. Lailah se aseza langa Wilhelm si începu sa plângă.

Vespasian: E trist, nu-i asa?

Lailah: Lasa-ma... Am pierdut doi prieteni azi...

Vespasian: Dacă ti-as spune ca ai câștigat unul nou, m-ai crede?

Lailah: Tu nu îmi ești prieten, si nu am făcut asta pentru tine... Ci pentru Wilhelm. El e înger, sânge din sângele nostru, si îl iubeam. Am făcut asta ca sa nu mai omoare pe nimeni pe care iubesc...

Vespasian se duse lângă Lailah si ii puse mana pe umăr.

Vespasian: Eu zic ca ai făcut o alegere bună. Daca Wilhelm ar mai fi in viata, sunt sigura ca ar fi mândru de tine.

Lailah: Asa crezi? Pentru ca ma simt îngrozitor acum. Parca am făcut ceva greșit...

Wilhelm: N-ai făcut nimic greșit Lailah.

Lailah: Wilhelm! Trăiești! Nu cred! Dar cum? Săgețile astea sunt mortale!

Wilhelm: Pentru ca m-am prefăcut. Nu m-a nimerit nicio săgeată.

Lailah: Oh mulțumesc cerului! Atunci de ce v-ați prefăcut?

Vespasian: Vezi tu...

Lailah: M-ați păcălit! Nu cred!

Wilhelm: Lailah, gândește cu mintea ta nu mai gândi cu mintea altora. Ce ai făcut acum, a fost alegerea ta. Gândește-te ca lucrurile puteau fi mai rele. Tu ai ales asta, nu te-am influențat noi.

Vespasian: Și eu zic ca ai ales bine. Nu te mai gândi la ce a fost. Gândește-te ca ai ieșit din ceva ce te intoxica.

Lailah: Poate... Nu știu. Richo unde e? E bine?

Vespasian: Cred ca a rămas in tărâmul morții.

Lailah: Oh nu! A murit?

Vespasian: Ah, nu! Doar ne-am oprit acolo in timp ce mergeam sa ne recuperam prietenii.

Lailah: Ma bucur sa aud asta. Atunci sa stii ca voi mai sta cu voi momentan... Nu știu ce sa fac acum...

Wilhelm: Vino!

Vespasian: Wilhelm, am o rugăminte...

Wilhelm: Ce s-a întâmplat?

Vespasian: Înainte să plecam, ma duci înapoi la Moarte?

Wilhelm: Ce? Dar e Moartea... adică... De ce contează asa mult?

Vespasian: Te rog Wilhelm...

Wilhelm: Dar s-ar putea sa fie periculos. Dacă încercam sa îl urmărim pe Cassiel acum poate găsim ascunzătoarea lor!

Vespasian: Știu ca ultima dată m-a traumatizat... Dar simt ca trebuie sa ma întorc la el... Nu-l pot lasa asa...

Wilhelm nu mai spuse nimic. Pana la urma cei doi s-au întors si l-au salvat. Asa ca împreună cu Lailah au zburat înapoi.

Vespasian: Trezește-te Moarte, poți sa nu te mai prefaci! fugi Vespasian către el și-l clatină.

   Dar Moartea stătea in același loc ca atunci cand a fost ucis.

Vespasian: Nu! E imposibil! Cum adică Moartea, cel ce ia sufletele, sa moară? E posibil asa ceva Wilhelm?

Wilhelm: Nu știu... Nu știu nimic despre Moarte.

Vespasian: Ridica-te! Gata! M-ai speriat destul! Știu ca mereu ai un plan B! Nu ai cum sa mori! Ma auzi?

   Dar el stătea tot nemișcat. Vespasian îl răsturna cu fața in sus si observa ca aveam o săgeată înfiptă in piept. O trase ușor afara, dar din corpul lui nu ieși nici sânge nici vreo alta substanță.

Vespasian: Ce erau in săgețile alea?

Lailah: Nu știu, sunt săgeți de la Îngerul Rebel. A spus ca ucid pe cine nimeresc, dar nu știu mai multe...

Vespasian: Trebuie sa aiba ceva cu metalul ăsta... ca nu arata de parca sunt otrăvite...

Wilhelm: Nu le atinge Vespasian! Ca nu știi ce se poate întâmpla!

Vespasian: Hai Moarte! Doar ai făcut contractul ala cu mine! Nu ti-ar arde de glume acum! Eu sunt ceea ce ti-ai dorit! Uite-mă! Sunt al tău! Haide! Doar deschide ochii!

   Dar Moartea nu avea nicio reacție. Nu respira, nu deschise ochii si nu zâmbea.

Vespasian: Razi! Haide! Unde îți e rânjetul ăla imbecil? Îmi e dor de el acum...

Wilhelm: Despre ce contract vorbești? Ai făcut un pact cu Moartea?

Vespasian: Nu mai contează acum... A fost doar o înțelegere pentru a te aduce înapoi, de altfel nu ma ajuta.

Wilhelm: Eu zic ca a fost mai bine ca a murit. Din cate am auzit, Moartea e malefica si va face orice sa își atingă idealurile. Daca e cu adevărat moartă, ai scăpat de el.

Lailah: Da, crede-ma, Moartea ar face orice sa puna mana pe cine vrea sau ce vrea.

Vespasian: Nu e asa... Nu e rău...

Wilhelm: Nu-ți lasa mintea controlata de amintirile trecute... Nu te ancora in trecut... Trebuie sa ne salvam familia si prietenii acum.

    "Dar si el e familia mea" ar fi spus Vespasian, însă nu voia sa le dezvăluie pactul prietenilor lui. Suna ciudat, Moartea e moarta acum. Si câteva minute în urmă nici nu voia să audă de acel contract sau să-l numească "tată". Dar cu cat se gândea la el si momentele petrecute împreună, nu era nervos ca atunci cand l-a păcălit sau a încercat sa-l manipuleze. Privea cu tristețe in urmă acum. Dar parca se identifica cu el. Folosind tactica lui, a reușit sa o aducă pe Lailah de partea lor. Dar acun stătea întins pe jos...

Vespasian: Dar el te-a salvat Wilhelm...

Wilhelm: Știu, am văzut totul, și îi sunt recunoscător, dar mai avem si altele de rezolvat. Ne vom întoarce din nou daca totul va fi bine, ce spui?

Vespasian: Mi-ar plăcea sa fie totul bine, dar nu știu daca o sa reușim...

Wilhelm: Dacă stam aici nu rezolvam nimic. Haide...

   Vespasian îl îmbrățișa trupul neînsuflețit al Morții și după ce își șterse o lacrima ce i-a scăpat pe obraz, se ridica și se prinse de gatul lui Wilhelm, după care au zburat spre tărâmul morții sa își recupereze restul prietenilor. Draga cititorule, poate crezi ca am si eu un as în mânecă și ceea ce ai citit nu a fost adevărat. Moartea sa moara? Suna ciudat, dar trebuie sa ma crezi ca asa s-a întâmplat și ca săgeată aia chiar era mortală și daca ar fi atins pe oricine altcineva, ar fi murit la fel,pentru ca săgețile sunt făcute de Gabriel, dintr-un metal faurit din rugăciuni și puteri divine pentru a combate demoni sau alte creaturi din Război. Așa ca sper sa poți reuși sa treci peste și sa continuam povestea noastră...