Îngerul Rebel (4)

Fetița

Saia: Știi fetița pe care ai văzut-o?

Vespasian: Ce ți-a făcut? A furat ceva? E puradelul tău, nu?

Saia: Nu, Vespasian! Sunt eu...

Vespasian: Ce?!

Saia: Sunt eu din alt Univers paralel...

Vespasian: Ce smecherie mai e asta?

Saia: Și se pare că fetița trece printr-o perioadă grea...

Vespasian: Da, am văzut că părinții ei se certau.

Saia: Divorțează...

Vespasian: Ah... îmi pare rău... nici eu nu am avut părinți și pot spune că e trist să îi vezi pe alții fericiți, dar te obișnuiești.

Saia: Nu și când sufletul ei este același cu al meu. Efectiv nu mai am putere Vespasian! De aceea nu pot face nimic în lumea voastră, de aceea vă dezamăgesc...

Vespasian: Hei! Nu e ușor să ai grijă de un Univers pentru o eternitate așa că nu mai fi așa dură cu tine.

Saia: Da Vespasian... poate ai dreptate...

Vespasian: Normal că am. Acum zi-mi cum putem să o ajutăm pe fetiță.

Saia: Odată ce ieșim pe ușa aia vom ajunge într-un hol lung cu mii de uși ce duc în trecut, prezent sau viitor. Dar eu nu pot merge prin ele, pentru că ar afla toți de mine...

Vespasian: Și trebuie doar să o găsesc pe fetiță?

Saia: Da... și dacă poți să o faci fericită cumva...

Vespasian: Mă descurc!

Saia: Ah și în caz de ne pierdem sau ceva îți dau această brățară albă. Cu ajutorul ei mă poți auzi și eu te pot auzi. Dacă vezi că își schimbă culoarea înseamnă că te vindeci și trebuie să te întorci în lumea celor vii.

Vespasian: Atunci mă voi grăbi!

Saia: Stai! Te rog să nu vorbești cu nimeni și să nu stai prea mult într-un loc! Sunt de asemenea uși care te duc în trecutul tău așa că te rog să ai grijă! Te poți răni!

   Dar Vespasian ieși deja pe ușă în grabă și intră pe cea de vizavi. Ajunse în Limbo.

Elijah: Cine naiba ești?

Vespasian: Un... suflet care vrea eliberare?

Elijah: Vrei să te ard și pe tine? Stai calm acolo! Am treburi importante!

Saia: El este Elijah, conducătorul acestui cerc din Iad, poate te ajută cu ceva.

Vespasian: Stai! Nu sunt doar un suflet murdar din locul tău!

   Elijah nervos deja se întoarse și îi trânti un jet de foc în fața lui Vespasian, dar fiindcă e demon nu a pățit nimic.

Elijah: Ce naiba ești tu?

Vespasian: Sunt "fiul" lui Lucifer...

Elijah: Vespasian? De abia te-am recunoscut. Ce cauți aici? Nu erai răpit?

Vespasian: Vezi tu, nu pot sta mult și nu-ți pot explica, dar am nevoie de ajutorul tău!

Elijah: De unde știu că asta nu e o capcană?

Vespasian: Crezi ce vrei! Nu pot sta mult aici așa că ascultă-mă cap de cărămidă! Gab-

Saia: Vespasian! Ai grijă ce spui!

Vespasian: Ahhh! Este un înger, bine? Care este foarte bun, dar de fapt este cel care conduce sub secret toată revolta!

Elijah: Cine?

Vespasian: Nu pot să îți spun mai mult! Te rog grăbește-te și găsește-l!

   Și cu astea spuse, Vespasian găsi o ușă pe care numai el o vedea și pe care dispăru undeva în trecut.

   Atunci Z a dat cu un glob de putere în Wilhelm pe care îl trânti, dar acesta o proteja încă pe Karla si amuleta.

Vespasian: La naiba! Asta a fost aproape!

Z: Tu ce cauți aici?

Vespasian: Ahh... sunt mort. Nu mă băgați în seamă. Hai Wilhelm! Știu că poți! și Vespasian trecu prin altă ușă.

Monica: Ah! Cine e acolo?

Vespasian: Ah, asta îmi mai trebuia..

Monica: Stai!

   Vespasian dădea să deschidă ușa, dar Monica îl prinse de mână.

Monica: Ai venit după mine, nu?

Vespasian: Plec, așa că nu e nevoie să faci tam tam din asta!

Monica: M-am gândit în acest timp numai la tine... nu e adevărat ce am spus la restaurant, nu sunt așa cum crezi tu! Și mi-am dorit să te revăd încă o dată, să îmi cer scuze, să îți spun acum că te iubesc cu adevărat!

Vespasian: Monica...

Monica: Nu știu dacă ești real Vespasian sau doar în imaginația mea! Dar nu mai suport! Îmi este dor de tine! Te iubesc așa cum nu am mai iubit pe nimeni! Nu știu ce mi-ai făcut... dar te rog rămâi în viața mea...

Vespasian: DIN CAUZA TA SUNT AICI! LASĂ-MĂ SĂ TERMIN CE AM DE TERMINAT! NU MI TE BĂGA ÎN SUFLET ÎNCĂ!

Monica: Vespasian... eu... te iubesc...

   Dar de sub pat ieși o silueta neagră, micuță ce se strecură pe ușă.

Vespasian: Fetița!

   Și Vespasian a ieșit după ea în goană. Trecea uși după uși...

Saia: Ești bine Vespasian?

Vespasian: De ce n-aș fi? Aproape o prind pe fetița asta!

Saia: Pari încordat. O cunoști pe fata aia cu care ai vorbit?

Vespasian: Da... și nu. Din vina ei sunt aici. Devenise slăbiciunea mea și nu aș fi vrut ca îngerii să se folosească de ea așa că am preferat să mă sinucid.

Saia: Și dacă mori de tot Vespasian? La ea nu te gândești?

Vespasian: Mi-aș dori să iubesc Saia, nu mă înțelege greșit, dar nu acum... o pun și pe ea în pericol. Așa că prefer să aștept și să decurgă totul de la sine.

Saia: Te înțeleg Vespasian...

   Vespasian se apropia tot mai mult de fetiță. Ajunseră la un moment dat în casa unde stătea el cu frații lui. Era pe teritoriul lui acum și nu mai avea scăpare. O încolțise în sfârșit și era gata să o prindă când brățara de la mâna lui începu să se înfierbântate și toată camera se lumină.