malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul paisprezece

A spune că eram speriată a fost un eufemism. De când am aflat că Brooke mi-a trimis acele flori, am devenit obsedată și paranoică. În ultimele cinci zile, am simțit că îmi va plesni capul din pricina nervilor constanți, verificând de patru ori să mă asigur că am încuiat ușa. Nimic nu anunța că cineva va pătrunde brusc în casa mea cu un satâr, dar prudența este întotdeauna asigurată. Din fericire, nu îl mai văzusem pe Andersson de la întâlnirea noastră din parc, dar asta nu mi-a atenuat anxietatea.

Rudele și cunoscuții mi-au observat comportamentul ieșit din comun. Dakota, cu care, din fericire, m-am împăcat a doua zi la școală, văzând că nu are sens să mă separ de ea pentru o asemenea prostie, trebuie să fi ghiontit în spate în timpul orelor de stereometrie, pentru că m-am uitat în gol pe fereastră jumătate de test, gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat. Asher a țipat la mine joi seara când l-am întrebat pentru a șaisprezecea oară dacă a încuiat toate ușile, iar mama s-a supărat pentru că i-am spart din greșeală patru pahare. Știam că exagerez, dar am tot dreptul să o fac. Ce ar putea dori Brooke de la mine? Era Ward în spatele acestei situații?

Din fericire, este vineri și e timpul să mă odihnesc. Am plecat acasă destul de fericită pentru că reușisem să trec testul de algebră pentru un C. Am petrecut toată după-amiaza jucând jocuri cu Asher, ceea ce m-a relaxat puțin, dar gândurile intruzive nu mi-au părăsit capul. După șapte, m-am ghemuit și treizeci de minute mai târziu eram în patul meu, mă uitam în tavan și ascultam aceeași melodie pentru a cincea oară.

M-am rostogolit pe spate când Asher a intrat în camera mea prin baie.

- Ce este? am oftat din greu

- Focul începe într-o jumătate de oră, mergem?

- Nu pot. Sunt pedepsită, ai uitat? am gemut când am căzut înapoi pe saltea

Focul de tabără era o tradiție legată de liceul nostru. Aveam o mulțime de astfel de tradiții. Era o mică petrecere pe care elevii de la liceul Beverly Hills o țineau o dată pe lună. Avea loc într-un tren vechi, dezafectat, care stătea lângă șine la marginea orașului. În vagoanele lui era loc suficient pentru ca noi să bem și să petrecem timp împreună, iar pentru că urmele treceau pe lângă pădure, nu am fost niciodată prinși făcând asta.

- Ultima dată când a trebuit să te las să intri în casă, părea că nu te deranjează. mârâi el, încrucișându-și brațele peste piept

Mi-am mușcat buza, întrebându-mă dacă poate nu ar fi trebuit să iau o pauză, mai ales că era weekend.

- Și mama? am întrebat cu îndoială. Dacă m-ar prinde, nu aș avea viață.

- Tocmai a mâncat o cutie de ciocolată și a băut o sticlă de vin. Mă îndoiesc că e capabilă de altceva. spuse el încrezător, uitându-se pe fereastră. Ne-ar lua Robert Parker Wilner pentru că merge și el acolo.

- Bine, bine. am fost de acord, pentru că ideea unui răgaz de moment era prea tentantă pentru a rezista

M-am ridicat din pat și m-am îndreptat spre dulapul care abia se închidea. Ar trebuit să fac ordine. Asher a părăsit camera mea.

După o clipă de gândire, mi-am îmbrăcat o pereche de blugi lejeri, mom-size, pe care i-am asortat cu hanoracul negru NASA al lui Asher. Mi-am retușat machiajul care era la loc de dimineață și mi-am trecut degetele prin părul încâlcit. Îmi puneam tenișii când fratele meu a intrat în cameră.

- Bine, Robert e aici. murmură el

Mi-am luat telefonul și l-am pus în buzunar. Am părăsit în liniște camera mea. Ca niște agenți adevărați, am coborât scările, strâmbându-ne și tresărind în tăcere la fiecare treaptă mai scârțâitoare. Mama stătea întinsă sub o pătură pe canapeaua din sufragerie. Dormea profund, sforăind încet. Televizorul rula în fundal și am văzut o sticlă de vin goală și un pahar pe masă în fața ei. Am părăsit casa cât mai liniștit posibil. Am răsuflat ușurați când ne-am trezit pe verandă. Am fugit la vechiul Chevrolet din care ne făcea cu mâna prietenul lui Asher.