malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul douăzeci și șase

La început eram sigură că nu voi bea, deoarece era mijlocul săptămânii și aveam școală a doua zi. Dar știam deja că va fi dificil fără nițel alcool. Speram să ne destindem amândoi și această tensiune monotonă să dispară. Căci nu aveam de gând ca întreaga seară să o petrec fiind stânjenită. Am mers împreună spre barul lung, unde am ocupat locurile pe scaune înalte. Interiorul clubului a fost cu adevărat impresionant. Peste tot erau lumini de neon, ochelari și lămpi de lavă care se mișcau încet, luminând întunericul. Locul era precum o navă spațială.

- Ce ai vrea să fie? el a întrebat

- Ceva slab. Mă bazez pe tine. am zâmbit

Cameron a strigat la barman care era cu spatele la noi. Băiatul s-a apropiat de noi și abia atunci mi-am dat seama că recunosc fața.

- Sterling?! am exclamat surprinsă, căci îmi scăpase complet mintea că el lucra acolo

Sanchez părea și el surprins. După o clipă, însă, zâmbi larg, aruncând cârpa peste brațul său musculos.

- Campbell, ce bine să te văd! exclamă el cu adevărată bucurie. Și eu am zâmbit larg, pentru că să-l văd a fost o surpriză foarte plăcută. Ce faci aici? Și la mijlocul săptămânii?

- Am venit cu Cameron. am murmurat, arătând spre partenerul meu, care se uita la barman surprins

Sanchez a dat din cap, întinzându-și mâna către el, pe care blondul o cuprinse.

- De unde vă cunoaște-ți? întrebă Cameron

Această întrebare mi-a părut deplasată. De parcă Cameron era șocat de faptul că eu cunosc barmanul unui club celebru. Dar am ales să ignor. Am făcut contact vizual cu Sterling. Băiatul ridică ușor colțul gurii.

- Am ajutat-o ​​o dată pe Blake când s-a rătăcit în cartierul meu. a răspuns el sincer. Și avem un... prieten comun. a adăugat el amuzat, ceea ce m-a făcut să-mi dau ochii peste cap

Subiectul lui Kane trebuia să apară din nou.
Dar chiar vorbea despre el? La urma urmei, amândoi știam că eu și Cyrus suntem la aceeași scoală. Deci, de ce prima persoană la care m-am gândit a fost Ward? La dracu cu mintea mea otrăvită de această ființă.

- Ceva puternic. am mormăit supărată, pentru că gândul la acel idiot mi-a schimbat părerea

Am vrut să trăiesc o seară fără imaginea lui în fața ochilor mei. O seară! Chiar mă ura viața atât de mult? Trebuia să mă viziteze în fiecare zi? Mintal.
Sterling dădu din cap și începu să pregătească băuturile. M-am uitat în jur, văzând oameni distrându-se. Unii au dansat, alții au băut la masă sau la bar, iar alții s-au angajat cu pasiune unul în gura celuilalt.

- Pe cheltuiala companiei. spuse Sterling zâmbind, întinzându-mi o băutură colorată

I-am mulțumit, apoi el se întoarse la treburile lui.

Am luat o înghițitură din lichidul dulce, recunoscătoare că alcoolul era aproape imperceptibil în el. Și m-am gândit că mă va ajuta cu adevărat, dar după zece minute, nu puteam spune decât un singur lucru. A fost al naibii de groaznic. Nu aveam absolut nimic de discutat, pentru că probabil am epuizat subiectele înainte de a ajunge aici. Glumele lui Cameron chiar nu m-au făcut să râd cu adevărat, pentru că chiar și un surd ar recunoaște un râs fals. Băiatul nu se putea preface. Am sperat că va fi mai bine măcar în timpul dansului, dar nici pe ringul de dans nu a existat nici o revelație. Și eram sigură că el gândea la fel. Nu ne-am putut înțelege și nu am simțit deloc chimia.

Am ajuns de una singură într-o mulțime de oameni care dansau, bass-ul lui "Mala" strivindu-mi oasele în interior. Cameron ședea la bar și vorbea cu barmanul scund. Săream în ritm cu alți oameni și trebuie să recunosc că la un moment dat m-am simțit foarte bine. Cine ar fi crezut că a fi în preajma unor străini m-ar putea elibera atât de mult, față de pretendentul meu de la bar.