În umbra unui trecut tulburător, Evelyn Martinez se întoarce în orașul care i-a marcat destinul. Aici, îl întâlnește pe Kai Martin, un străin misterios care ascunde secrete întunecate, la fel ca și ea. Fără să știe că el este fratele fostului ei iub...
Deze afbeelding leeft onze inhoudsrichtlijnen niet na. Verwijder de afbeelding of upload een andere om verder te gaan met publiceren.
EVELYN MARTINEZ
- Mulțumim că ne-ați ales și de data asta. O seară plăcută!
Spun zâmbind spre ultimul client din seara asta și îmi desfac șorțul de culoarea somonului, apoi mă întorc ca să-l agăț în cuier. Clopoțelul mă atenționează că a mai intrat cineva în magazin și oftez frustrată, apoi mă întorc spre tejghea cu un zâmbet pe buze.
În fața mea stătea însuși Adonis în carne și oase. Părul său brunet era puțin crescut și câteva șuvițe rebele îi picau pe frunte făcându-l să arate și mai sexy. Ochii săi de un albastru oceanic erau ca un vârtej în care te puteai pierde în câteva secunde.
Geaca de piele pe care o purta cu acei blugi negrii și tricoul de aceeași culoare mă făceau să mă holbez la el neîncetat.
- Bună!
Vocea lui mă scoate din visare, făcându-mă să realizez că eram singura vânzătoare și trebuie să-l servesc. Ah, la naiba! Până și vocea lui e fermecătoare, dar totodată și cunoscută.
- Bună seara! Ce doriți să comandați?
Încerc să nu par disperată pentru că mă holbez ca o fraieră la el și corpul său, dar drace! Arată prea bine.
- Am venit aici cu gândul să cumpăr o cutie de bomboane, dar în schimb, am găsit o superbitate de femeie.
Zâmbetul său se lărgește pe măsură ce scoate cuvintele pe gură, iar obrajii mei pun pariu că iau foc în momentul ăsta. Evelyn, ce naiba?! Nu e prima dată când primești complimente de la un bărbat. Revino-ți!
- Mulțumesc, domnule. Ce bomboane doriți? Avem cu caramel, fistic, marțip...
- Cu marțipan și fistic, te rog, mă întrerupe privindu-mă fix în ochi.
- Imediat vă aduc cutiile.
Merg spre camera unde depozitam bomboanele, iau două cutii și bat pe casa de marcat prețul acestora. În tot acest timp ochii săi mi-au urmărit fiecare mișcare.
- 100 de dolari, vă rog.
- Știi că poți să-mi vorbești la per tu, nu-i așa?
Spune în timp ce-și scoate portofelul, apoi îmi întinde o hârtie de o sută de dolari. Când degetele noastre au făcut contact, prin corpul meu a trecut un fior rece, făcându-mă să tremur ușor.
- Ok, atunci uite aici bonul. Seară plăcută!
- Mulțumesc. Ai vrea cumva să ieșim la o cafea când termini?
- Nici măcar nu-ți știu numele și te aștepți să ies cu tine?
- Îmi pare rău. Kai Martin, încântat de cunoștință.
