În umbra unui trecut tulburător, Evelyn Martinez se întoarce în orașul care i-a marcat destinul. Aici, îl întâlnește pe Kai Martin, un străin misterios care ascunde secrete întunecate, la fel ca și ea. Fără să știe că el este fratele fostului ei iub...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
EVELYN MARTINEZ
Un ciocănit ușor în ușa mea mă face să tresar pentru câteva secunde înainte să spun un „intră" și să mă întorc cu fața înapoi în laptopul meu.
Tata m-a pus să-i fac o prezentare despre noul magazin pe care vrea să-l deschidă din Guadalajara. De fiecare dată când are nevoie de un plan de afaceri și o prezentare în Powerpoint, apelează la fiica de care nu-l interesează.
— Surioară, ești bine?
Fratele meu intră în cameră parcă speriat de reacția pe care urmează să o am, închide ușa în urma sa și rămâne în dreptul ei.
— Vino aici D. Nu sunt atât de supărată încât să te alerg prin toată casa și nici nu am dispoziția necesară în momentul ăsta, spun cu o urmă de amuzament în ton.
— Nu ai fi făcut asta oricum, se apropie de pat zâmbind slab în colțul gurii.
— Ai știut...constat din nou și las un oftat să-mi scape printre buze, de ce nu mi-ai spus? continui pe același ton supărat
— Pentru că tata m-a sunat chiar înainte să ajungi la club cu Xavier și n-am avut cum să te anunț.
— De ce trebuie să trăiesc viața de care mama a fugit atâția ani? întreb cu glas tremurat, lacrimile amenințând să-mi păteze chipul în orice moment.
— Pentru că familia Suarez nu are o fiică. Dacă aveau, mă sacrificam eu, surioară. Nu te-aș fi lăsat să treci prin asta, dacă aveam de ales.
— Dar avem de ales, tata are de ales. Mă face să trăiesc o viață mizerabilă doar ca să-i meargă lui afacerile bine. Nu așa se face, D. Dacă tata mă iubea, făcea tot posibilul să fiu fericită! mă revolt și închid laptopul lăsându-l pe noptieră.
— Cine spune că nu te iubesc, scumpo?
Vocea răgușită a tatei se aude din spatele fratelui meu. Ușa se deschide larg, acum având ocazia să-i văd costumul negru călcat impecabil, cămașa albă și cravata neagră. Arăta ca un om obișnuit de afaceri, nu ca un traficant de droguri.
— Hola, papá, mă apropii de el cuprinzându-i trupul în brațele mele.
— Hola, mi hija, buzele sale mi-au sărutat creștetul, în timp ce brațele m-au strâns la pieptul său.
— Te iubesc, Eve. Dar Alberto nu o să fie de acord niciodată cu ruperea legăturii dintre noi. M-am tot gândit la soluții de când am vorbit cu tine la telefon. Oftează și se depărtează puțin de mine, cât să mă privească în ochi. Nu vreau să te văd suferind ca mama ta așa că am luat o decizie, continuă serios.
— Ce decizie tată? întreabă Diego din spatele meu.
— Mâine vă logodiți, dar la câteva zile Cole va suferi un accident teribil în care își va pierde viața. Fără moștenitor, Alberto nu va avea de ales decât să continue afacerile cu mine pentru că tu vei prelua acțiunile lui Cole.
