În umbra unui trecut tulburător, Evelyn Martinez se întoarce în orașul care i-a marcat destinul. Aici, îl întâlnește pe Kai Martin, un străin misterios care ascunde secrete întunecate, la fel ca și ea. Fără să știe că el este fratele fostului ei iub...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
EVELYN MARTINEZ
Soneria telefonului meu mă trezește și încerc să-l caut cu mâna pe noptiera de lângă pat. Când în sfârșit îl găsesc, răspund apelului ducându-l la ureche.
— Da?
— Îmi poți spune și mie ce căuta Kai Martin în magazinul nostru?
Vocea tatălui meu mă face să tresar speriată și să-mi deschid ochii larg, trezindu-mă instant.
— Tată, e cinci dimineața. Nu poate aștepta până mă trezesc și eu cum trebuie?
— Eve, la opt am o avion și nu pot să mai vorbesc. Fratele tău mi-a spui că Martin a fost acolo și vreau să știu de ce.
— A cumpărat două cutii de bomboane și a vrut să mă scoată la cafea. Dar asta înainte să aflu cine e de la Diego. Apoi a apărut Cole.
— Suarez ce rahat căuta acolo? Nu are voie să te vadă până la ziua ta.
Zâmbesc când îl aud pe tata. Știam că nu trebuia să ne vedem pentru că ar încălca regulile impuse de tata. Până la ziua mea am voie să fac tot ce vreau, fără ca Suarez să se bage.
— Întreabă-l pe el. Tată, nu vreau să mă căsătoresc cu el..știi ce mi-a făcut.
Îmi închid ochii și încerc să alung gândurile cu el și prietena mea, goi, în patul meu.
— Mi hija (Fata mea) dacă nu te căsătorești cu el, va exista război.
— Elimină-i pe toți. Mă răstesc la el.
— Evely..
— Te rog, tată. Nu mă forța să trăiesc ca mama.
Am atins un punct sensibil pentru el. A iubit-o pe mama din tot sufletul, însă a pierdut-o din cauza unei aventuri de-ale sale. Era beat, iar una din damele de companie aduse de prietenii săi a profitat de asta crezând că o va lăsa pe mama pentru ea.
Mama i-a prins, dar a fost foarte calmă și i-a spus să plece din casa ei după ce se îmbracă. A doua zi când tata s-a trezit, ea era schimbată. Nu mai era acea femeie care radia de fericire. Acum avea cearcăne și ochii roșii de la plâns.
Nu i-a reproșat nimic tatei, însă eu și Diego am știut ce se întâmplă. Am auzit-o plângând nopți întregi în camera de oaspeți, iar tata nici măcar nu a știut pentru că nu era niciodată acasă.
Aveam șase ani când s-a întâmplat asta. După doi ani, mama a decis să mă ia și să plecăm din Columbia. Și-a schimbat numele înapoi în Torres, iar pe mine m-a trecut pe numele său.
A lăsat în urmă doar un bilet în care îi povestea tatei ce s-a întâmplat. El și-a ieșit din minți, dar totuși i-a respectat decizia și nu a căutat-o. Tata nu a aflat nici acum ca mama e moartă din vina mea. Știe că a fost răpusă de cancer, nu de cuțitul cu care tăia legumele în ziua aia.
