În umbra unui trecut tulburător, Evelyn Martinez se întoarce în orașul care i-a marcat destinul. Aici, îl întâlnește pe Kai Martin, un străin misterios care ascunde secrete întunecate, la fel ca și ea. Fără să știe că el este fratele fostului ei iub...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
KAI MARTIN
Toată noaptea am stat treaz gândindu-mă dacă o să apară sau nu la cafeneaua propusă, iar acum îi văd mașina parcând în față. Coboară din mașină și pot să-i observ îmbrăcămintea tot mai bine, pe măsură ce se apropie.
Poartă o fustă din piele care se mulează perfect pe fundul ei, o cămașă neagră care e deschisă la primii doi nasturi și niște cizme lungi care îi ajung până la genunchi.
Intră în cafenea căutându-mă cu privirea și îi fac semn. Simt cum erecția îmi crește cu fiecare pas făcut spre masă. Drace! Decolteul ei mă va ucide până la sfârșitul întâlnirii.
— Bună! salută când se așează pe canapeaua din fața mea
— Bună, Evelyn. Mă bucur că ai acceptat să ne vedem.
— Aveam de ales? Te-ai fi oprit din a trimite flori și din a mă întreba de fiecare dată când ne vedeam?
— Nu, răspund amuzat și uimit totodată de inteligența ei.
— Ce vrei de la mine, Kai?
Îi analizez chipul, și cobor cu privirea oprindu-mă la decolteul său care mă face să înghit în sec. La naiba!
— Te-ai îmbrăcat așa pentru mine, Eve?
— De câte ori e nevoie să-ți repet? Doar prietenii îmi spun așa, iar noi doi, spune în timp ce se apleacă peste masă, nu suntem prieteni, Martin.
— O să fim, scumpo. Doar nu crezi că asta e ultima noastră întâlnire, nu-i așa?
Îi copiez gestul, acum fiind aproape de fața ei. Buzele îi erau întredeschise, iar rujul roșu pe care îl purta mă făcea să mă gândesc numai la păcate. Ochii îmi pică din nou pe sânii săi, dar îmi ridică bărbia cu un singur deget forțându-mă să o privesc în ochi.
— Ochii mei sunt aici, Kai.
— Vă servesc cu ceva?
Chelnerul ne întrerupe contactul vizual chiar înainte să-i răspund și ne întoarcem la locurile noastre.
— O cafea neagră fără zahăr pentru mine, spun evitându-i privirea femeii din fața mea.
— Iar pentru mine un caffe latte cu ciocolată.
Imediat cum chelnerul a plecat de lângă noi am simțit privirea ei acuzatoare pe mine, iar eu evitam să o privesc în ochi. Mă comport ca un adolescent plin de hormoni.
— Neagră și amară ca sufletul unui mafiot.
Mă surprinde când începe să vorbească, dar totodată orgoliul meu de bărbat iese la suprafață.
— Eviți întrebarea mea, Evelyn.
— Iar tu îmi eviți privirea, Kai.
Îmi ridic privirea din nou spre ochii săi, iar buzele mi se curbează într-un zâmbet când îi văd fața care mă sfidează. Femeia asta e amuzantă, inteligentă și provocatoare.
