În umbra unui trecut tulburător, Evelyn Martinez se întoarce în orașul care i-a marcat destinul. Aici, îl întâlnește pe Kai Martin, un străin misterios care ascunde secrete întunecate, la fel ca și ea. Fără să știe că el este fratele fostului ei iub...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
KAI MARTIN
— Asta o să fie ultima dată când mă mai săruți, Kai. Peste cincisprezece minute o să fiu logodită.
Peste cincisprezece minute o să fii văduvă.
Mi-aș fi dorit să adaug, însă am lăsat-o să iasă pe ușă, savurându-i încă câteva momente, gustul dulce de căpșuni care mi-a rămas imprimat pe buze.
Respectă planul, Kai. Respectă planul.
Ce plan să mai respect în momentul ăsta pentru că a-și fi în stare să fac orice pentru femeia asta acum. Dacă mi-ar cere să omor toți oamenii de la acest eveniment ca ea să trăiască liniștită, la dracu de nu a-și face asta.
Pornesc și un război dacă ea îmi cere asta.
Două săruturi și trei apariții. De atât a fost nevoie să-mi dea lumea peste cap și mă rog din tot sufletul ca măcar creierul să rămână intact și să nu lase inima să vorbească. Inima o vrea pe ea, creierul vrea afacerile tatălui său.
La naiba cu tine, Dean! Trebuia să spui tu că o să devină regina pe tabla mea de șah. Telefonul îmi vibrează și deschid mesajul primit de la Garrett.
Garrett: Totul e pregătit, așteptăm semnalul tău ca să trimit băieții.
Eu: Să intre peste șase minute. Nici mai mult, nici mai puțin.
Garrett: Bine, șefu.
Bag telefonul în buzunar și mă îndrept spre scaunele din sală, unde toată lumea era așezată așteptând ca cei doi să-și pună inelele. Mă așez pe un scaun cât mai aproape de Eve, chiar între fratele și tatăl ei.
Privesc scena din fața mea, aproape explodând de nervi pentru că idiotul ăla o atinge, dar mă calmez când observ ceasul.
— Puteți face schimb de inele, rostește preotul și privesc din nou secundele de pe ceas.
3...2...1...! Zeci de gloanțe au spart vazele pline cu flori de lângă noi, făcând pe toată lumea să tresară speriată și să se bage pe sub scaune sau să fugă.
— Ce naiba?!
Javier privește în jurul său, iar Diego vrea să meargă la sora sa, dar i-o iau înainte. Scot pistolul și o prind pe Eve în brațele mele chiar înainte ca un glonț să o lovească, amândoi căzând la pământ. Corpul său era peste al meu și îi puteam citi frica în ei.
Planul era să o feresc de un glonț ca să le câștig încrederea, întreaga familie Suarez să moară, iar Javier Martinez să-mi fie dator pentru că i-am ținut fiica în siguranță.
Ținta asasinilor mei, era familia Suarez. Evident că trăgeau în toată lumea, dar nu nimereau pe nimeni sau îi împușcau cât să nu fie letal. Ne vizau și pe noi ca să nu suspecteze nimeni nimic.
