𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟐 - 𝐕𝐚𝐫𝐢𝐚𝐧𝐭𝐚 𝐦𝐞𝐚 𝐟𝐞𝐦𝐢𝐧𝐢𝐧𝐚

661 151 81
                                    

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟐 - 𝐕𝐚𝐫𝐢𝐚𝐧𝐭𝐚 𝐦𝐞𝐚 𝐟𝐞𝐦𝐢𝐧𝐢𝐧𝐚

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟐 - 𝐕𝐚𝐫𝐢𝐚𝐧𝐭𝐚 𝐦𝐞𝐚 𝐟𝐞𝐦𝐢𝐧𝐢𝐧𝐚

KAI MARTIN

Sunetul bocancilor mei răsună pe holul întunecat și sinistru al sediului, iar pașii mei alerți dau de înțeles că sunt gata să omor pe cineva - ceea ce este și adevărat - pentru că încerc să ajung cât mai repede în birou și să aflu al cui cap o să-l decapitez în seara asta.

În momentul în care am văzut numele lui Dean pe ecran, am știu că s-a întâmplat ceva, dar nu mă așteptam ca situația să fie atât de gravă. Unul dintre vapoarele care transporta cocaina noastră, a explodat în mijlocul oceanului.

Cum s-a întâmplat? Încă nu știu, dar când am să aflu cine e vinovatul, am să-mi las latura întunecată să pună stăpânire pe mine și niciodată nu iese ceva bun când o fac.

Trântesc ușa de perete, iar în fața mea stau cei trei crai de la răsărit și alți câțiva angajați, de care nu sunt atât de interesat acum. Sunetul ușii pare să-i sperie pe toți pentru că acum mă privesc ca pe un criminal psihopat în serie.

— Kai, noi...Dean începe să vorbească, dar ridic mâna făcându-i semn să tacă.

Toți din cameră amuțesc și îmi analizează cu grijă fiecare mișcare pe care o fac, fiecare pas până mă așez jos pe scaun.

— Cum dracului ați lăsat să se întâmple asta? urlu lovind cu putere biroul din stejar.

Perfect, am reușit să-l fisurez și pe ăsta. E al treilea în ultima lună.

— Vaporul a plecat din port la ora 14:25 după ce marfa a fost încărcată, iar la 16:10, vaporul a dispărut de pe hartă. Am trimis elicopterul, iar când băieții au ajuns în locul în care a dispărut, au găsit doar rămășițele sale.

În timp ce Garrett îmi explică cum s-a întâmplat totul, sângele începe să-mi clocotească în vene, asemeni unui vas cu apă ajunsă la punctul de fierbere. Îmi mușc puternic buza de jos, simțind gustul metalic al sângelui în gură și mă gândesc la toată marfa pierdută.

— Știm cine a făcut-o? întreb, dar nimeni nu răspunde. Am întrebat ceva și vreau un răspuns până nu-mi ies din minți și vă decapitez pe toți.

— Nu știm cine, dar tindem să credem că a fost Javier Martinez, unul dintre angajați îmi răspunde cu teamă în glas.

Simt cum vena de la cap mai are puțin și-mi plesnește. Nu cred că Javier ar face asta după ce am încheiat înțelegerea cu el. Ar fi inconștient din partea sa să o facă știind că fiica lui se apropie de mine, iar eu pot să-i elimin pe toți doar ridicând un deget.

Dar vorbim aici despre același tată care și-a trimis fiica să lucreze cu drogurile știind că era să o piardă din cauza lor. Un tată care se gândește doar la afacerile sale, nu și la copii săi.

Suflete în derivăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum