15.Noapte de coșmar-part.2

2.2K 154 3
                                    

"Trebuie s-o operam!" Mi-a zis Nina." Alta soluție nu avem. Ori o operam ori fata moare! Deși a avut casca de protecție, creierul ei a suferit leziuni!" Mi-a zis ea si eu am strâns puternic din ochi. Nu-mi venea sa cred în ce situație mă pusese Olivia și motorul ei handicapat. Ce îi trebuisera ei curse și motoare? Nu putea sa fie și ea ca toate celelalte? Sa fie înnebunită după haine și chestii de firma? Noo, îi trebuia ei motor!

"Nu o putem opera aici!" Am zis și mi-am șters sudoarea cu mâneca halatului. " și nici la spital nu o putem duce. Ar veni și polițiștii și nu trebuie sa riscam sa se afle de noi. Nu avem alta alternativa?" Am întrebat eu si Nina ofta.

Nina îmi era prietena buna de foarte mulți ani. Ea era în ultimul an de master când eu mă inscrisesem la facultatea de medicina, și imediat ce-l termina își găsi de lucru la spitalul Universitar. Era un medic bun, iar când aveam nevoie de ea, mereu deja dornica sa mă ajute. Nici nu mai știu de câte ori m-a îngrijit după vreo bătaie sau vreo căzătura mai usoara cu motorul.

"Exista o posibilitate. Dar asta ar însemna să aducem toate aparatele ce ne sunt necesare pentru operație aici și asta ar dura prea mult!" Spuse aceasta și mi-am muscat buza cu putere. Cate nu sacrificam eu pentru Olivia.

"Bine!" Am zis într-un final și Nina se uita la mine așteptând sa continui. " Sa o ducem la spital, nu-mi permit sa o pierd...cel puțin nu acum și nici nu vreau sa o îngrijorez pe mama sa!" Am zis și Nina le făcu semn celor doi băieți ce veniseră cu ea sa o transporte pe Olivia pana la salvare. Eu în schimb mi-am dat mănușile jos și mi-am scos telefonul din buzunar. Trebuia sa-mi sun avocatul. Avea sa fie cea mai de coșmar noapte a mea din câte nu mai avusesem vreodată. Nici măcar după pierderea lui Doven un bun amic , care a murit tot pe pista de întreceri nu am avut o asemenea noapte.

"Avocatul Wes la telefon. Cu ce va pot ajuta?" Întreba acesta. Oricât de târziu arata ceasul, acesta era mereu formal, indiferent de cine îl suna.

"Wes, sunt eu Edward!" Am zis și i-am așteptat reacția.

"Edward...Ce ai mai făcut de mă suni la ora asta așa de matinala?" Spuse el cu sarcasm. Ceasul nu arata mai mult de 4 jumătate dimineața.

"Eu nu am făcut nimic de data asta, jur pe ce vrei tu! A avut loc un accident pe pista de întreceri și moticiclista o sa aibă nevoie de un avocat. Nu vreau ca spitalul sau politia sa afle cum și unde s-a intamplat accidentul! Crezi ca m-ai putea ajuta sau...?"

"Nici vorba!" Mă întrerupse el. "Ajung la spital în 20 de minute. Tu doar sa ai grija ca niciun polițist sa nu intre în vorba cu ea!"

"Nu o sa se întâmple asta prea curând. Din câte am înțeles de la Nina trebuie operata dacă nu vrea sa moara, deci alta nu-ți face griji momentan pentru polițiști!" Am zis eu și după ce m-a asigurat ca ne vedem la spital am închis și am urcat în salvare alături de Nina și Olivia. Nina se pare ca reușise sa o conecteze la unele aparate de care avea parte salvarea cu care venise special pentru mine, dar de care beneficia Olivia.

Ajunși la spital totul se întâmpla extrem de repede ca și cum afară ar fi plina zi. Doctori umblau de colo colo, iar Olivia intrase în operație de câteva minute. Am oftat frustrat și m-am lăsat pe unele din scaunele de așteptare din hol. Totul se mișcă atât de repede, dar totodată cu încetinitorul. Nu stiam cât aveam sa petrec stand aici în scaunul ăsta, dar oficial asta fusese cea mai groaznica noapte pentru mine. Lussi, Ethan și Dominic se duseră acasă sa se schimbe cât timp eu o păzeam pe frumoasa adormită, care chiar era adormită.

Plictisit și obosit mi-am intors puțin picioarele în fata, mi-am adunat mainile la piept și mi-am lăsat usor capul pe spătarul scaunului închizând pentru câteva clipe ochii. Mă simțeam dea dreptul epuizat, dar trebuia sa rămân alături de Olivia, pana ce acea sa iasă din sala de operație teafără și nevătămată.

Problema fratilor (The Secret-Vol. III)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum