Problema fratilor (The Secret-Vol. III)

18. Doamna Athena.

După plecarea rapida a lui Wes am rămas în salon privin-o pe Olivia cum doarme. Părea atât de linistita și nelipsita de griji. Îmi doream foarte mult sa fi știut mai multe despre ea. Voiam sa știu mai mult despre trecutul ei..îmi doream sa aflu despre ce ce promisiune era vorba, și voiam sa aflu identitatea asa-zisului Victor.

Numai gândul la el îmi provoca o oarecare stare de neliniște. Dacă îi dăduse un inel, nu putea sa însemne altceva decât ca este logodita. Dar de ce asta? O fi fost obligata sa se logodeasca? O fi fost hărtiuță?

"Te gândești la ea, nu-i așa?" Mă întreabă Lussi punandu-si usor mana pe umărul meu, facandu-ma sa tresar usor speriat. Numai ea avea obiceiul de a întrerupe pe cineva din gândurile sale în acest mod.

"Da..." am zis oftând și trecandu-mi mana prin par. Eram agitat și nu știam de ce. Ethan și Dominic se ocupaseră de Molly, și de aici acea sa se ocupe Wes...Dar parcă voiam și eu sa fac ceva. Voiam sa fac d e poate în felul meu pentru ca Molly sa nu se mai pună alta data cu cineva din gașca noastră. Nervos, m-am ridicat de pe scaun și când am vrut sa plec Lussi mă lua la întrebări.

"Unde pleci așa nervos?" Mă întreba ea și eu am oftat. La urma urmei nu rezolvam nimic dacă mă duceam acum după ea. Trebuie sa o las pe Molly sa creadă ca încă nu am sa-i fac nimic, ca după sa ii dau eu o lecție așa cum numai eu știu.

"La baie!" I-am răspuns Lussiei înainte sa dispar din salon. Chiar dacă principalul meu obiectiv ar fi trebuit sa fie baia m-am rezumat în a merge doar în la cantină. Aveam nevoie doar de putina cafea ca sa mă calmez. Urma sa mai am încă o noapte nebuna, stand și păzind-o pe nebuna de Olivia. Iau trebuit ei motoare.

Cu doua căni de cafea cu lapte am urcat inapoi la etaj. Lussi avea sa îmi tina companie pana la ora 22 după care sa se duca acasă. Ea nu putea lipsi și mâine de la facultate pentru ca ar pierde cursurile cele mai importante. Ajuns în salon am rămas privind uimit. În el se afla Lussi și încă o doamna. Era trecuta de mult de tinerețe, ridurile multiple de pe fața ei spunandu-si clar amprenta. Doamna cu parul alb, și statura miniona, avea lacrimi pe obraji și se uita la Lussi cu ochii mari așteptând parcă un răspuns la o întrebare.

"Buna seara!" Am spus captandu-le atenția celor doua doamne care păreau ca nu mă văzuseră.

"Edward! " Spuse Lussi venind lângă mine. "Aceasta este doamna Athena. Mama Oliviei" Spuse ea luând una din cănile cu cafea din mana mea " Doamna aceste este varul meu, și cel care a ajutat-o pe fiica dumneavoastră. Edward Allen. Acum am sa ca las sa vorbiți în liniște." Spuse ea înainte sa plece și sa mă lase singur cu mama Oliviei.

Rămași singuri în salon a urmat un moment de liniște, timp în care doamna Athena s-a asezat lângă scaunul de lângă pat și a început sa-si mângâie fiica pe obraz. Lacrimile îi alunecau usor pe obraz, arătându-şi suferința de care avea parte în momentele astea.

"Tinere..."Spuse aceasta întorcându-se cu fata spre mine." Vreau sa-mi spui ce s -a întâmplat concret pentru ca eu nu cred spusele doctorilor." Spuse aceasta serioasa ascunzându-si toată suferința pe care o eliberase acum câteva secunde de fata cu mine.

"Nu am ce sa va spun ceva nou inafara de spusele doctorilor" am zis și aceasta a oftat ridicandu-se de pe scaun si venind spre mine.

"Te rog! Te implor! Spune-mi ce a putut-o aduce pe fiica mea în aceasta stare. E tot ce mai am pe lumea asta și dacă ar muri nu îmi mai văd rostul la viață." Spuse ea apropiindu-se tot mai mult de mine. "Știu ca fiica mea nu era tocmai usa de biserica, datorita motorului pe care îl ținea ascuns de mine, dar de care eu știam. Știam ca începuse sa-i placa adrenalina, după ce Victor o părăsise. Dar cu toate astea nu am făcut nimic. Era singura modalitate în care o mai puteam face sa ramana lângă mine și totodată sa se descărce de toată tristețea ce era în sufletul ei... Asta pana când a hotărât sa se mute..și uite și tu! După o săptămână mi se spune ca fiica mea este internată în spital. Ți se pare normal?" Întreabă femeia plângând deja.

"Am sa va spun, dar nu vreau ca acest lucru sa ajungă și la urechile medicilor. Aseară...Eram pe autostrada..." am început eu sa-i povestesc. Știam ca femeia nu avea sa zică nimănui pentru ca Olivia însemna totul despre ea.

"Doamne Dumnezeule!" Spuse femeia când am terminat de relatat tot. "Mulțumesc mult pentru ca mi-ai ajutat fiica." Spuse doamna uitandu-se fericita la mine.

"As face orice ca Olivia sa rămână printre noi. Este o persoana minunata care merita sa trăiască și sa se bucure din plin de viață." Am zis eu și femeia a surâs usor.

"Ai grija tinere! Aparentele pot înșela câteodată!" Spuse femeia facandu-ma sa ma incrunt usor.

"Ce vreți sa spuneți?" Am întrebat usor nedumerit.

"O sa-ți povestească ea mai multe despre tot ce a fost în viața ei. Eu nu am dreptul ăsta!" A zis doamna mangaind usor chipul palid al Oliviei.

"Vă referiți la acel Victor?" Am întrebat eu si doamna a încuviințat scurt din cap.

"Cand se va simții în siguranță atunci se va destăinui cu inima deschisa tuturor. Îi este greu sa se adapteze atât de repede într-un nou mediu. Dar dacă ești norocos o sa afli!" A zis doamna.

"Mă bucur sa aflu asta doamnă Banks. Acum am sa va las sa va petreceți timpul cu fiica dumneavoastră. Eu am sa rămân de paza la noapte." Am zis înainte sa ies silențios din salonul Oliviei. Oare cât mai avea pana se trezea?