Why did you forget me?

Chapter 24-"Iar toata franceza pe care o stiu e 'Vous le vouz couche avec moi'!"

Incep sa imi dau palme singura. Nu pot sa cred ca eu chiar m-am inscris la X Factor. Cred ca sunt drogata cu aer. Sigur sunt drogata.

Am inchis site-ul cu inscrieri si mi-am trantit capul de masuta de cafea din sufragerie. Laptopul l-am lasat undeva la marginea canapelei. Mi-am ridicat capul si l-am luat in palme, incepand sa realizez cat de foarte idioata sunt.

Nu sunt in stare sa cant decat in fata oglinzii sau in fata colegilor de la lectiile de canto pe care le luam, dar apoi in fata unui public? Intr-o sala mare; plus cele cateva milioane de oameni care se uita la TV.

Incep sa cred ca mi-o caut singura cu lumanarea, serios. Si nici nu vreau sa dau inapoi. Prefer sa ma fac de ras decat sa fiu o lasa. Doamne, logica mea ar trebui sa devina un subiect pentru cercetatori. Poate afla ei cum functioneaza, daca eu nu pot.

Mi-e asa de dor de Eleanor. Ea acum mi-ar fi dat una in cap si mi-ar fi zis ca totul va fi bine. Sau, ca greseala mai mare nu am facut in toti astia 19 ani pe care ii am.

Si sincer, macar daca ma inscriam si eu de mai devreme. Adica, in 2 saptamani am auditia. Minunat.

Deodata, de la laptop a inceput sa se auda zgomotul specific atunci cand am un apel pe Skype. Sigur e Eleanor.

Am raspuns apelului si pe ecran a aparut prietena mea, cu o fata extrem de somnoroasa, semn ca de abia s-a trezit.

-Neata raza de soare. Ce-i cu tine de esti treaza atat de "devreme"?

-N-am chef de glume, Pez. Sunt obosita ca naiba.

-Nu e ca si cum nu am observat. Oricum, ce faci?

-Pai, sunt in patutul meu. Cu o cafea foarte tare langa mine, deoarece sunt extenuata. Pana la 2 noaptea am stat la nu stiu ce proba de haine pentru o sedinta foto pe care o am maine. Ajung la 3 acasa pentru a fi intampinata de zgomotul sirenei de pompieri, pentru ca un blocul vecin a fost Dumnezeu stie ce incendiu. Am adormit la 6 dimineata.

-Auch. Suna naspa.

-Crede-ma, nu doar suna naspa, ci e naspa. Si tu ce mai faci?

-Pai, am facut o mica mare prostie...

-Oh haide, cate ai facut la viata ta, ce poate fi mai atat de rau?spune in timp ce sorbeste putin din cana ei cu cafea.

-M-am inscris la X Factor.

Cafeaua ce odinioara se afla in cana lui Eleanor a ajuns sa poposeasca pe ecranul laptopului ei.

-Ai facut ce?! A fost nevoie ca eu sa plec tocmai in Franta ca tie sa iti intre mintile in cap, nu? Minunat, te-ai inscris la concursul asta nenorocit si eu nu pot fi acolo sa te sustin.

-Stai putin, nu esti suparata sau ceva de genul?

-Oooo, ba sunt, crede-ma. Ca nu ai facut-o cand eram in Anglia. Imi vine sa te imbratisez si sa te pocnesc in acelasi timp.

La reactia asta chiar nu ma asteptam. Defapt, asteptarile mele erau o avalansa de tipete, cu descarcari electrice de injuraturi, ploi izolate de morale plictisitoare si vanturi ce bat din Paris spre Londra cu o viteza de 70 de cuvinte ce exprima furie rostite pe minut.

-Bun, ok, sa incetam vorbitul despre mine. Cum e Franta, te-ai acomodat? Francezii sunt draguti? Ti-ai facut prieteni?

-Prieteni? Tu cred ca glumesti. Abia ma inteleg cu cei de la agentia de moda. Se descurca mai greu cu engleza. Iar toata franceza pe care o stiu e 'Vous le vouz couche avec moi'!

-Suna destul de...interesant, ce pot spune, draga.spun, exagerand cu accentul meu englezesc nativ la ultimul cuvant.

Am mai vorbit pentru încă vreo ora, deoarece El a fost nevoită sa plece. Treburi de model. Pe care eu nu le voi putea pricepe vreodata. Defapt, cred ca as putea, dar nu prea sunt interesata de modeling si chestii. In afara de momentele cand vine vorba de Eleanor.