M-am ridicat buimaca de pe covorul pufos din sufragerie si am incercat din răsputeri sa imi deschid ochii. Insa cand am vazut dezastrul din jur, imi doream sa nu ma fi trezit. Firmituri de chipsuri si popcorn se aflau peste tot, o cantitate măricică de suc era varsata pe masuta si pe alocuri podeaua era murdara de inghetata. Televizorul mergea necontenit pe un post... cred ca german—nu ma intrebati de ce am canale in germana, nici eu nu stiu avand in vedere ca sunt mai mult decat paralela cu aceasta limba chiar daca am studiat-o la gradinita—si cu tot dezastrul din jurul meu, parca imi era si mai imposibil sa ma ridic. Las un sir lung de mormaiuturi sa imi paraseasca buzele, sperand oarecum ca le voi trezi si pe printesele ce dorm fara vreun fel de stres pe canapea. Sau cu jumatate de corp pe canapea. Ipostaza in care se aflau cele doua e chiar demna de o poza numai buna de putin santaj.
Dupa ce mi-am insfacat telefonul de sub canapea—n-am nici cea mai vaga idee cum a ajuns acolo—si am imortalizat acest moment, m-am dus la baie pentru a ma ocupa de rutina mea de dimineata. Apoi, am ajuns intr-un punct in care nu mi-as fi dorit sa ajung. Eram nevoita sa fac curatenia de una singura avand in vedere ca cele 2 dormeau precum niste porcusori. Desi senzatia de lene era uriasa, am curatat cu greu petele de inghetata si cele de suc, am adunat resturile de chipsuri de pe podea si am aranjat putin dezastrul din jur. Cand in sfarsit am terminat, mi-am aruncat privirea asupra verisoarelor bomba si in momentul in care le-am vazut zambetele 'nevinovate' si ochii larg deschisi, jur ca imi venea sa le dau cap in cap. Si oarecum asta am facut. Doar ca le-am dat cap in parchet. Si m-am ales cu o serie de injuraturi cred ca pana si in rusa.
–Jur ca intr-o zi dorinta mea de a te omorî va fi atat de mare, incat nu ma voi mai abtine, Louise! spune Dany intr-o incercare esuata de a parea amenintatoare.
–Am o durere de cap atat de dureroasa! Nu pot sa cred ca ne-ai trantit cu căpățânile de parchet, dilia naibii! Ce om intreg la cap face asta?
–Eu, si zic sa imi pupati talpile, pentru ca as fi putut frumusel sa va trezesc sa ma ajutati cu dezastrul pe care si voi l-ati cauzat, asa ca nu va mai plangeti!
A mai durat cam inca o ora pana cele 2 s-au menajat sa se spele pe dinti si de fapt sa se ridice de pe podea, apoi Dany a inceput sa pregateasca micul dejun. Am ales-o pe ea pentru ca eu am facut deja curatenie iar Eleanor imi dadea foc la bucatarie cu siguranta. Si eu vreau eventual un desert flambat, nu o bucatarie flambata. Cam 30 de minute mai tarziu, in jur se simtea un miros puternic de cafea, omleta si paine prajita. Pe masa se afla un borcan de dulceata, unul de miere si ceva unt. Ne-am asezat toate 3 la masa si am inceput sa mancam, incercand sa ne amintim ce am facut aseara, insa in zadar.
Dupa ce am savurat impreuna micul dejun, ne-am indreptat din nou spre sufragerie. Mi-am luat telefonul, cu intentia de a intra pe Twitter pentru a vedea ce 'drame' au mai avut loc prin lumea asta a showbizz-ului, in care incerc sa patrund cu pasi mici prin participarea la X Factor. Am inceput sa citesc cateva tweet-uri, insa unul mi-a atras atentia in mod special. Probabil pentru ca Eleanor era etichetata in o serie de fotografii, iar ea chiar nu este o persoana activa pe aceasta retea de socializare.
'Louis ieri impreuna cu presupusa lui iubita intr-un Starbucks din centrul Londrei'
Involuntar am citit cu voce tare, iar atentia fetelor s-a indreptat intr-o fractiune de secunda spre mine. Am analizat cu atentie fotografiile, repetandu-mi constant in minte ca El nu mi-ar face asta, nu s-ar cupla si ea cu vreunul din colegii maimutoi ai lui Harry, si mai ales, nu m-ar minti.
–Perrie, jur ca pot explica, doar te rog ascultă ce am de spu—
–Ok. Ai fix 45 de secunde sa imi explici ce cautai cu pampalaul ala, de ce esti 'presupusa lui iubita' si de ce m-ai mintit ieri ca mergi la parintii tai, pentru ca ala nu pare nici tac-tu sau ma-ta, iar Starbucks-ul ala nu pare afurisita ta de sufragerie!
Nici nu am realizat ca vocea mea devenea din ce in ce mai stridenta pe masura ce cuvantam, insa am ajuns in punctul in care Eleanor parea extrem de speriata si gata sa fuga in orice moment.
–Î-îmi pare rau ca te-am mintit... dar stiam ca vei reactiona asa. Si ultimul lucru pe care mi-l doream era sa ne certam fix cand abia am revenit in Londra dupa o bucata de vreme in Paris, timp in care singura chestie care ne lega era afurisitul ala de Skype! Scuza-ma ca pur si simplu m-am lasat putin dusa de val si ca sunt fericita acum! Scuza-ma ca sunt o prietena oribila pentru ca am un iubit care printr-o nenorocita de coincidenta e legat cam 24/7 de tampitul de frati-tu! Apropo, ala devine din ce in ce mai tampit, dar sa nu schimbam subiectul. Deci da, am gresit ca nu ti-am spus din prima clipa, ca te-am mintit, insa nu imi poti spune ca am gresit incercand sa caut afectiune. Si cel putin momentan, am gasit. Nu stii cum e, Perrie. El e cam prima persoana care nu m-a perceput din ca pe un cap patrat si chiar a incercat sa poarte conversatii adevarate, nu prostii de genul 'vai ce bine arati azi'. Asa ca, te rog, fii fericita pentru mine. Asta e tot ce iti cer.
Pentru prima data, dupa mult timp—sau ba nu, capul sec a mai zis ceva inteligent si ieri parca, ce e gresit cu universul, sau aliniat prost planetele sau ce dracu?!—, vorbele lui El m-au pus pe ganduri. Nu vreau sa recunosc, dar avea dreptate. Ma comportam precum ultima egoista. Ea a fost mereu, absolut mereu langa mine. La bine, la rau, m-a sustinut pana si in momentele in care ea era mai rationala decat mine. Si daca Marea Mânecii sau cateva mii de kilometrii nu pot interveni in prietenia noastra, nici un afurisit de maimutoi din specia masculina nu va reusi. Nemaistiind ce ii pot spune, am acaparat-o intr-o imbratisare stransa, la care ea a raspuns imediat. Dupa ceva vreme in care am stat acolo, nemiscate, de parca timpul s-ar fii oprit in loc, am auzit un sunet puternic care, pe moment, m-a speriat. Zgomotul venea din bucatarie, asa ca am luat-o rapid spre locul cu pricina, unde am avut placerea de a o gasi pe Danielle strangand floricele si cioburile unui castron de pe podea.
–Aveam impresia ca intre voi iese cu bataie asa ca voiam sa imi pregatesc niste popcorn, dar nuuu, voi trebuie sa imi stricati distractia impacandu-va intr-un mod siropos si plictisitor, si pe deasupra am si scapat castronul! Ugh!
Am izbucnit toate intr-o serie de rasete copioase, nu numai pe tema acestui incident, dar si a unor amintiri mai vechi. Cred ca timp de o ora am stat pe podeaua bucatariei, razand pana la
lacrimi.
Imi lipseau enorm de mult momentele astea alaturi de fete si regretam enorm
ca in curand voi fi nevoita sa le spun adio pentru o perioada de vreme, insa plecarea lor imi permitea sa ma concentrez mai bine asupra concursului totusi. Orice lucruri, actiuni sau fiinte umane au si parti bune, dar si parti rele.
–Apropo, voi cand plecati? Adica, mi-ati zis ca nu stati foarte mult, insa nu si cat.
–Uhm, da, despre asta voiam sa vorbim... maine avem avioanele fiecare, El spre Paris iar eu spre America, si nu ne-am mai vazut familiile de ceva vreme, si ne gandeam daca nu te-ai supara daca...
–Sunteti nebune?! Cum sa ma supar?! Doamne fereste, puteti pleca si acum daca vreti, cum sa va iau din timpul cu familiile voastre?!
In momentul asta vorbeam din perspectiva unui om epuizat psihic de dorul dus parintilor. Am avut de multe ori nevoie de mama si mangaierile ei suave pe crestetul capului care imi garantau ca ziua de maine va fi una buna, de vorbele lui tata care ma aduceau mereu cu picioarele pe pamant si imi deschideau ochii intr-o viziune noua asupra omenirii, de caracterele lor minunate si de sufletele lor blande. Daca i-as fi avut din nou macar pentru o secunda langa mine... Insa ei sunt plecati, dar cred ca am
fost binecuvantata cu asemenea oameni precum El si Dany in jurul meu. Momentan, ele erau sursa mea de energie, inspiratie, totul. Cine spune ca
prietenii sunt trecatori sau nu inseamna atat de mult, se inseala amarnic.
___________________________________
*asteptand injuraturi*
heeei
ma mai tineti minte?
sunt aia de posteaza din an in paste😅
probabil toti stiu acum rutina, voi veni cu explicatiile, parerile de rau si promisiunile ca nu se va mai repeta asa ca sa sarim peste partea asta
DAR TOTUSI CHIAR NU VREAU SA SE MAI REPETE UGHHH
nu stiu, am avut un blocaj total saptamanile astea si nu am putut scrie nimic
dar incerc sa revin si sa o fac ca lumea
ORICUUUM SPER SA VA PLACA CAPITOLUL
sunt destul de multumita cu ce a iesit
nu voi mai face promisiuni in legatura cu sosirea urmatorului capitol
siiii idk va astept parerile?
VA IUBEEEEESC
أنت تقرأ
Why did you forget me?
قصص الهواة✖primele capitole necesita editare✖ Perrie. Pare un nume obisnuit, asa-i? Nu m-ati lasat sa termin. Perrie Styles. Va suna cunoscut? Da, asa este, este sora faimosului membru al faimoasei trupe One Direction, Harry Styles. Dar oare de ce nu e si ea...
