Chapter 26-"Transpir mai rau decat un porc inainte de Craciun!"

413 41 14
                                    

Azi e ziua. Ziua cea mare. Ziua in care ori ma fac de ras, ori dau lovitura. Dar cel mai probabil prima varianta.

Tot ce as avea acum nevoie este o palma zdravana si eventual un discurs motivational. Chestie de care nu o sa am parte, avand in vedere ca nimeni nu e cu mine sa ma sustina, plus ca sunt certata cu fiecare dintre prietenele mele–care sunt extrem de multe, 2, si mai sunt si in Paris. Sau Dany n-o mai fi, habar n-am. Nu e ca si cum le-am memorat celor 5 fantastici pe de rost programul de turneu. Pe cine pacalesc, am facut-o, acum sunt in Norvegia.

Este cam 6 dimineata si tot ce fac eu este sa meditez daca se merita sa merg pana la urma la auditii sau nu. De ce n-as putea fii clarvazatoare, sa vad ce se intampla, si in caz ca va fi de bine, merg, iar daca va fi de rau, nu merg? Cer doar sa am o putere supranaturala, nu este prea mult.

In timp ce la 4 dimineata priveam tavanul, meditand la tot, toate si nimic, m-am gandit: de ce sa nu mananc eu ceva? Asa ca mi-am pus un bol de cereale cu lapte, care bineinteles a sfarsit spart pe podea, intr-o balta de lapte cu cereale. Foarte trist, stiu.

Pe la ora 7, cand sa incep sa ma imbrac, ghiciti ce? Hainele mele erau absolut de negasit. Parca s-au evaporat. Asa ca a trebuit sa stau un jur de 45 de minute sa gasesc o alta tinuta. Ziua asta a inceput promitator.

Cu o intarziere de jumatate de ora fata de ora pe care mi-o propusesem, am ajuns in sfarsit la auditii. Mai mult de jumatate de ora de stat la coada pentru a-mi lua numarul: bifat. Inghesuiala printre oameni transpirati si emotionati–surprinzator, poate chiar mai emotionati decat mine–si care se pregateau atat de mult cu toate vocalizele posibile si imposibile:bifat.

Si intr-un final, am ajuns in culise, pregatindu-ma sufleteste pentru marea mea auditie. Stand acolo pe una dintre cutiile alea imense de metal pentru sonorizare si chestii, priveam in jur si nu era greu de remarcat ca absolut toata lumea avea macar o persoana care sa o sustina. Numai eu singura, ca de obicei.

-Perrie Louise Edwards, esti urmatoarea!aud o voce feminina al naibii de cunoscuta spunand.

-Poftim?! Mai sunt vreo 7 persoane in fata mea, cum sa-

Mi-am intors capul spre directia de unde se auzea vocea. Si am ramas mai mult decat socata.

-Surpriza!

Eram intr-o mica stare de soc, nu ma asteptam sub nicio forma sa le vad pe El si Dany fata in fata, cu vreo cel mult o ora inainte de auditia mea.

-Ce Dumnezeule cautati aici?

-Pai, ni se facuse dor de casa, si ne-am amintit ca astazi are loc ceva destul de important pentru tine, asa ca de ce sa nu ne facem aparitia?

-Multumescmultumescmultumesc! Muream aici daca nu apareati, nu e ca si cum sentimentul de ameteala si putina lipsa de aer a disparut total. Dar e ok, imi trece mie, trebuie doar sa inspir si sa expir adanc. Haideti, inspirati si expirati cu mine va rog, ma simt stupid sa fac doar eu chestia asta. La 1 incepem. Cinci, patru jumate, patru, trei, doi si un sfert, doi, unu, sa luam o mare gura de aer!

-Usor, Perrie, usor! Te agiti mult prea mult, ceea ce nu e bine in momentul de fata, nu? Calmeaza-te, totul va fi bine, vei trece mai departe, ok? Noi suntem aici si orice s-ar intampla, te sustinem, stii asta foarte bine. Si serios acum, nu ne-am vazut de ceva vreme, fara imbratisari pentru noi?

Asta ador la Dany. In timp ce Eleanor este 'partenera mea in crime' si jumatatea mea mult mai obsedata de moda si nebuna, Danielle stie cum sa te faca sa te simti sigur pe tine chiar si in momentele in care tot ce vrei sa faci este sa te ingropi cu capul in pamant precum un strut. Ea stie ce sfat sa iti dea in orice moment, cum sa rezolve o aparenta situatie de criza, cum sa linisteasca apele intre mai multi oameni, dar si cand se enerveaza, sa spunem ca nu iese prea frumos. Absolut deloc frumos.

-Bun, acum ca esti mai calma, inspira adanc si urla intr-o fraza ceea ce simti pe moment, inteles?

Am tras aer adanc in piept si...

-Transpir mai rau decat un porc inainte de Craciun!

-Asta chiar a fost neasteptat.

Am stat atat de mult timp sa meditez la nimic si toate si sa vorbesc cu fetele, incat nu am realizat ca mai era o singura persoana inaintea mea.

-Ei bine, urmezi. Esti pregatita sa ii dai gata, inimioara mea blonda?

-N-nu stiu. Adica, intr-un fel vreau sa merg pe scena, in altul vreau doar sa fug acasa...

-Perrie Louise Edwards, pregateste-ti lavaliera si casca, intri in cam 5 minute.

-Acum e acum! Pez, ai trecut prin atatea. Zile pierdute pe repetitii, sa nu mentionez faptul ca tot ce ai avut in capul ala al tau vreodata a fost muzica. N-ai cum sa nu reusesti. Daca nu treci mai departe, desi e imposibil, sigur iti va remarca cineva vocea. Intr-un fel sau altul vei obtine ceea ce ai vrut mereu. Eu si Danielle suntem mereu aici. Acum imbarbateaza-te putin, du-te acolo si fa-i sa se indragosteasca de vocea ta, inteles?

De-a lungul intregii mele existente, una de aproape 19 ani si destul de lunga ce-i drept, nu m-am gandit ca astfel de vorbe...profunde si complet logice ii pot iesi de pe gura lui Eleanor.

Un zambet imens s-a asternut pe fata mea si le-am imbratisat extrem de strans pe El si Dany, apoi cu un nivel anormal de ridicat pentru mine de incredere m-am indreptat spre locul de asteptare. Cand concurenta de dinaintea mea a iesit de pe scena si mi-a inmanat microfonul, toata increderea a disparut, insa acum nu mai puteam da inapoi.

Am pasit usor in lumina reflectoarelor, o mare de oameni nu prea mare totusi aparandu-mi in vizor.

Dupa ce juratii mi-au adresat acele intrebari pe care presupun ca si ei s-au plictisit sa le tot puna fiecarui concurent si eventual au mai creat o mica conversatie, in casca am auzit ritmul melodiei.

Asta era, totul sau nimic.

———————————————

CAND PAPUCII MEI CA SA NU ZIC ALTCEVA AU TRECUT 2 LUNI????????

jur ca nu mai suport timpul asta, gen posteaza francesca, se culca, se trezeste si vai e deja luna martie si ea n-a mai postat din ianuarie.

si mai e si najp capitolul asta. sunt o fiinta groaznica, ik.

anyway, sper sa ma iertati si chiar imi doresc sa nu se mai repete asta. dar stiti cum se zice, e bine sa vrei. si in plus, fmm scoala. adica, nici prin ore nu mai pot scrie, au inceput dracii astia de profesori cu cele mai najp teste si ore smr.

desi sunt sigura ca ma urati, eu tot va iubesc guys =))) xx

Why did you forget me?Where stories live. Discover now