Rapid, mâna mea îi atinge încheietura după care o iau la fugă. Sunetele asurzitoare continuă să se apropie, alunecând pe șosea.
Mă opresc în fața scărilor și îl privesc speriată.
" Urcă-te sus, intri în a treia cameră și încui ușa, nu scoți nicio vorbă, bine? " Cuvintele mi se aud ca un zumzet în liniștea tulburată de poliție. El dă afirmativ din cap și se îndreaptă spre capătul scărilor.
^Δ^
îmi cer scuze pentru că nu am mai postat :'(
