" Jupiter, micuța ți-a devenit iubită? "
Râsul îi scoate la iveală dinții dezgustoși. O mână de a sa ajunge pe brațul meu, mângâindu-l; privesc cum pielea mi se face de găină.
" Las-o. " O șoaptă, asta îmi atrage atenția, o șoaptă care l-a făcut să își sprijine capul de pământ.
" Și dacă nu? Ce îmi vei face? "
Omul râde, trecându-și mână peste obrazul meu.
Simt cum trupul îmi ia foc și vrea să fugă, să fugă departe de propria casă. Simt cum îmi vine să plâng, cum lacrimile îmi alunecă peste degetul său.
^^
probabil una dintre cele mai lungi pauze pe care le-am luat vreodată de la o carte, deci vreau să-mi cer scuze pentru așteptarea imensă
mulțumesc enorm pentru sprijin ♡
