Petrec ore privind cuvintele, fără niciun rezultat. Nimic nu mai capătă sens.
Un sunet din spatele meu mă face să tresar. Corpul mi se ridică rapid, ca ochii mei să ajungă pe ai săi. Băiatul cu fulgi de nea în păr.
Zâmbește amuzat.
" Bună, Lena. " Vocea sa răsună cu ecou în camera aproape goală.
În mână ține două flori, una albastră iar cealaltă mov. Părul său creţ îi strălucește în lumina pală a lunii și atunci mă întreb: 'Ce caută în miezul nopții la mine în casă?'
