Poate crede că vreau să râd, dar greșește, atât de tare. Îmi vine să plâng, ore, zile și săptămâni.
Cu greu îmi abțin un suspin.
" Îmi place numele lui. " Spun și mă așez jos, sprijinită de perete; el face la fel, se așează în fața mea.
" Tu ai avut? " Nevoia să plâng vine iar atunci când ochii săi mă privesc sclipind.
" Da, se numea Michael. " El păstrează liniștea. " Era prietenul meu cel mai bun. "
Iar în momentul acela, când cerul prinde o culoare caldă și Calum este în fața mea, simt cum amintirile prin viaţă.
