Capitolul 2 - Don't touch me!

157 5 5
                                    

Chapter 2- Don't touch me!

-Tu est-esti esti... se balbai soldatul care ii lasa maneca strainului sa cada.

Ceilalti nici nu au apucat sa inregistreze ce s-a intamplat atunci cand dupa un zgomot puternic si un tipat pitigaiat si asurzitor, s-au trezit cu unul dintre soldati aruncat peste masa, Bouff abia avand timp sa se fereasca de soldatul zburator.

-Este Diablo ! striga unul din ei.

-Pe el ! in acel moment toti s-au repezit la barbatul poreclit Diablo, care aflandu-se pe o masa, sari peste ei lovindu-l pe unul din soldati cu piciorul aruncandu-l peste o masa daramand toate paharele pline cu rom si vin infuriindu-i pe barbati. Un soldat se arunca asupra lui incercand sa-l prinda, dar Diablo se dadu pur si simplu din calea lui, luand una din sticlele goale aruncand-o spre el, soldatul ferindu-se iar sticla spargandu-se in capul lui Bouff.

Bouff, furios, se ridica de la masa, pregatit sa-l loveasca pe Diablo dar este impins intr-unul din oamenii asezati pe scaune varsandu-i romul peste camasa. Barbatul se enerva si se sui in carca lui lovindu-l cu pumnii in spate, iar Schiopul, dorind sa-l ajute pe Bouff , lua scaunul sa-l loveasca pe cel din carca lui dar lovi pe altcineva lasandu-l inconstient pe podea. Toate ca toate pana cineva se leaga de romul unui bun cetatean.

Diablo reusi sa se ascunda dupa tejghea in toata galagia, cautand momentul pentru a fugi.

-Nu se poate, opriti-va cu totii ! tipa Vidia. O sa ma concedieze ! Ba nu, o sa ma omoare ! Opriti-va brute ce sunteti ! O sa distrugeti locul asta !

Vidia era suparata, enervata la culme, vroia sa-i dea afara pe toti.

-Daca nu terminati in clipa asta va dau pe toti afara cu matura !! tipa ea din nou dar strigatele ei nu erau auzite de barbatii orbiti de furie.

Se arunca la pamant atunci cand un scaun fu aruncat in directia ei, iar in momentul acela vazu cauza tuturor nenorocirilor, se ascundea dupa tejghea, ticalosul !

-TU ! E numai vina ta ! Tu esti de vina, o sa te dau pe mana politiei sa te spanzure ticalosule ! tipa ea furioasa, ridicandu-se in picioare si indreptandu-se spre el.

-Shh ! Liniste, o sa ma vada ! incerca el sa-i sopteasca fara succes.

-O sa vezi tu ! Uite ce-ai facut ! Sunt in sfarsit lasata sef- fu oprita din trancaneala ei inutila de Diablo care o trase de mana si se arunca asupra ei acoperindu-i gura cu mana sa.

-Taci din gura ! ii sopti feroce la ureche iar Vidia se abtinu sa nu-l muste de degete.

O tari dupa el pana la iesirea din han, apoi in ciuda protestelor, o ridica peste umarul sau ca pe un sac de cartofi si se indrepta cu pasi repezi spre port.

-Da-mi drumul ! Da-mi drumul ! Lasa-ma jos, BRUTA ! Barbarule ! tipa Vidia dand din maini si din picioare incercand sa scape din stransoarea lui.

-Esti SURD ?! Ce nu intelegi ? Vreau sa ma lasi jos, pirat nenorocit ce esti ! 

Ticalosule, te faci ca nu ma auzi ai ?! Vidia continua sa scuipe insulte la el pana cand ajunsera in port.

'Aaa, in sfarsit a tacut!' se gandi Diablo, zambind usurat bucurandu-se de liniste.

-Ce cautam in port, animalule ? intreba, scuipand venin Vidia

Cu un marait scurt, Diablo se indrepta spre una din corabiile din port.

-Ce ? Acum marai ? comenta Vidia.

Ajungand in fata unei corabii mari din lemn masiv, vopsit recent, barbatul o aseza pe Vidia din nou pe umar, intr-o pozitie mai comfortabila pentru el pentru a urca la bordul navei.

Devil's FangUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum