Devil's Fang

Capitolul 8 - Whispers and maps

Capitolul 8 - Whispers and maps

Pe insula St.Mordro era inca liniste, nu se auzea decat zumzetul oamenilor grabiti care isi faceau loc prin multime, aerul era sarat si razele soarelui incalzeau pamantul, facand drumurile pietruite sa para ca au luat foc. Prin multime, in fata unei tarabe cu fructe se afla o figura feminina cu parul blond si lung care statea putin aplecata in fata pentru a vedea produsele mai bine, iar langa ea era o persoana acoperita de o mantie cu gluga de culoarea lemnului de mahon, statea cu mainile incrucisate asteptand-o pe tanara blonda la o distanta de cativa pasi.

Piata era aglomerata si plina de oameni de toate formele si marimile, de la vanzatori ambulanti la cumparatori disperati sa gaseasca produse cat mai ieftine si cersetori care stateau la colturile strazilor cu mana intinsa asteptand pomana de la trecatori.

-Ai luat medicamentele, ce-ti mai trebuie acum?

Cele doua persoane din fata tarabei cu fructe faceau mai mult zgomot decat ceilalti oameni care isi vedeau de treburile lor din centrul pietei, sau mai bine zis, persoana a carei fete era acoperita de gluga facea cea mai multa galagie.

-Ai cheltuit deja o multime de bani pe ele, vrei sa ma lasi lefter? O intreba din nou pe femeia care examina fructele din fata ei.

-Nu mai boci, e bine sa aveti si altceva de mancare in afara de laturile alea de la bord, ii raspunse ea cu o voce calma punand inapoi fructul tropical.

-Laturile alea se numesc muraturi! Striga el ridicandu-si mana stanga in aer.

-Deci, ce preferi mango sau papaya? Intreba Vidia varand cele doua fructe in fata lui pentru a le vedea mai bine, Gilbert era furios pentru ca aceasta femeie din fata lui nu asculta nici o vorba din ce spunea el.

-Nu am de gand sa mai dau bani pentru mancare atata timp cat avem destula pe nava!

-Nu mai fii asa de zgarcit!

-Eu nu sunt zgarcit!

-Esti cea mai zgarcita si egoista persoana cu care am avut neplacerea sa ma intalnesc, Gilbeeeert! Striga in soapta Vidia incercand sa nu faca un foarte mare taraboi in fata vanzatoarei care era deja cu ochii pe ei.

Gilbert isi incrunta sprancenele si incerca parca sa o striveasca sub privirea lui manioasa dar ea nu se lasa si isi incrucisa mainile in dreptul pieptului provocandu-l parca sa comenteze ceva. Gilbert tacu din gura dupa care mormai ceva asemanator cu 'Ma duc sa ma plimb putin'.

-Hmph! Ce om zgarcit si incapatanat si egoist si badaran si si nu mi-a lasat nici un ban! Oooo sa vezi ce-i fac!

Vanzatoarea cu cercei mari si cu baticul turquoise legat in jurul capului acoperit de bucle negre se uita uimita cu ochii mari la blonda din fata ei cum isi varsa nervii cu un cutit pe ananasul din fata ei tot bolborosind cuvinte fara sens.

-Ce pacat ca nu e capul lui, zise Vidia zambind si aratand mult mai calma decat acum un minut.

-2 silingi si jumatate, se facu auzita vanzatoarea care isi intinse mana zbarcita spre Vidia.

-Poftim?

-Ananasul e 2 silingi si jumatate.

-Da-dar eu nu am nici un ban! Vidia isi lasa capul in jos de rusine, in mintea ei avea loc o furtuna pe care avea sa o dezlantuie asupra lui Gilbert pentru ca a last-o singura in piata fara nici un ban in buzunar.

Vanzatoarea isi duse degetul aratator la buze si o privi pe Vidia de sus in jos oprindu-se asupra ghetutelor ei de piele maronie care pareau aproape noi exceptand praful si murdaria de pe ele.

-Descalta-te, ii zise scurt femeia bruneta.

-Cee? Intreba Vidia stupefiata.

-Uite ce e cuconita, nu e vina mea ca nu stii sa iti tii barbatul in frau, asa ca ti-o zic pe sleau, daca nu vrei sa chem politia descalta-te si da-le incoace!