Devil's Fang

Chapter 12 - In a sea of turmoil

Imi cer scuze ca a durat o gramada de timp pana am postat si aici si ca e foaaarte scurt, dar e doar pana imi intru din nou in mana, urmatorul capitol va fi mai lung promit!

Chapter 12 - In a sea of turmoil

Marea tulburata se lovea cu putere de lemnul negru, ud si batatorit al corabiei, aerul sarat era incarcat cu tensiunea densa de dupa batalia sangeroasa ce avu loc in noaptea aceea. Cand priveai catre orizont norii intunrcati se rostogoleau cu repeziciune dusi de vant, o furtuna se apropia.

In cabina capitanului domnea linistea apasatoare si obscuritatea. Incaperea era decorata elegant si in stil englezesc, la biroul de lemn lacuit se afla figura unui om, un barbat inalt cu umeri lati si o barbie bine definita. Statea sprijinit de birou cu fata la fereastra ce ii ofereau privelistea valurilor marii rostogolindu-se doar ca sa piara in momentul ce se loveau de carcasa navei.

Barbatul avea o grimasa greu de deslusit, ochii azuri si adanci ca o laguna ii licareau fara viata iar buzele subtiri ii erau asezate intr-o linie dreapta. Invartea printre degetele sale lungi si aspre un pahar cu un lichior rosu aprins aproape stacojiu. Privirea ii era fixata asupra lichidului ce se invartea dupa cum se misca incheietura purtatorului. Sorbi lung din pahar atintindu-si privirea asupra cerului care era acoperit rapid de norii de furtuna. Aceeasi nori de furtuna ce ii acaparau si sufletul lui.

Printr-o miscare rapida izbi paharul de un perete, sticla si vinul imprastiindu-se. Isi duse mana prin parul intunecat si ofta indelung, acel oftat transformandu-se treptat intr-un suspin dureros.

-Maria... rasuna vocea barbatului pierzandu-se in aer. Respiratia lui iregulata rasuna in cabina intimp ce tragea de gulerul camasii. Simtea o caldura apasatoare, si o durere ce ii se instalase in tample.

-Maria, repeta din nou barbatul numele femeii mult iubite. Numele amantei ii ramase pe buze ca o otrava, inhala lung vrand parca sa miroasa inca odata parfumul iubitei. Vroia sa simta caldura corpului ei, pielea ei catifelata, rotunzimea formelor ei.

Isi duse mana la ochiul stang trasand cu degetul cicatricea ce pornea de la jumatatea fruntii, peste spranceana pana la obraz, simtea cum il arde, cum se serpuieste pe fata lui si in spatele mintii lui, nevrand sa ii dea pace. Inca putea sa simta taisul ascutit al sabiei ce ii atinse pielea in ziua aceea blestemata, pe care si-ar fi dorit sa o uite, de atatea ori a incercat in zadar sa indese acea amintire uitata in cele mai intunecate colturi ale mintii lui doar ca sa se intoarca inapoi sa il bantuie si sa il faca sa se rasuceasca in somn, tulburandu-i mintea, inima, sufletul, toata fiinta lui.

Scoase din buzunar o batista veche, ingalbenita dar patata de sange. Duse bucata de material la nas si o inhala lacom incercand sa isi aminteasca mirosul ei, dar in acelasi timp sadind si mai multa ura si dorinta de razbunare pentru barbatul demn de dispret care il redusese la acest statut de vanator, pentru ca asta era el acum, razbunarea era singurul lucru care i-a mai ramas, aceasta ura si dorinta de a-l ucide pe demonul cu ochii verzi ce i-a fura dragostea de langa el pentru totdeauna.

Nicicand nu avea sa ii mai vada fata ei ca a unei papusi de pertelan, buclele aurii, mainile subtiri si delicate, ochii caprui arzand cu patima, buzele suave si senzuale pe care nu avea sa le mai guste niciodata. Mana lui stranse camasa in dreptul inimii vrand parca sa o smulga din piept si sa o arunce in mare in ablivionul cufarului lui Davy Jones.

In urechile lui rasuna vocea ei din acea zi, terifiata, disperata, cu patima si scurgandu-se cu dragoste, o dragoste care nu ii era directionata lui. Isi amintea ochii acelui demon, focurile de pusca, tipetele, valurile furioase ce se loveau in timpul furtuni, sangele cald care tasnea si se prelingea pe lemnul puntii, corpurile marinarilor care cadeau unul cate unul in acea batalie sangeroasa, in ziua aceea isi simtea cum urechile ii luau foc, isi auzea inima batand ca o toba, sangele ii picura cu adrenalina, vedea numai rosu si moarte.

"-Siegfrieeed!" ii auzi vocea iubitei clar in linistea asurzitoare ce plutea in acea incapere de lemn rece, ii auzea vocea cum ii striga numele in ziua aceea.

"-Siegfried, nu! Lasa-l!" ii auzea plansetele "Il iubesc!" Isi cuprinse capul cu mainile incercand sa ignore acea fantasma care nu ii dadea pace.

"-Vino aici Maria! ii striga el numele printer tipetele oamenilor care se rafuiau pe corabie. 

-Nu, nu doresc! striga ea cu ardoare dandu-se cativa pasi inapoi impleticindu-se in rochie.

-Maria, iubirea mea, asculta-ma! o chema cu disperare barbatul brunet, aparandu-se cu sabia de unul din piratii care il atacara, reusind sa il doboare cu usurinta.

-Nu, nu vreau, inima mea tanjeste, lasa-ma sa stau cu el!

-Maria... ii sopti el numele inainte ca mintea si ochii sa ii fie invaluiti de gelozie. 

-El este cauza tuturor nenorocirilor! ii zise Siegfried ridicandu-si tonul vocii, il cauta cu privirea pe demonul cu ochii verzi, il ura, il dispretuia cu tot sufletul lui. Cand in sfarsit il zari, se indrepta spre el cu sabia si revolverul pregatit sa il omoare, sa ii scoata inima sis a i-o arunce unui rechin.

-Siegfired! se auzi vocea Mariei care il striga disperata, speriata.

-Siegfried, nu! Lasa-l! I-il iubesc!

Maria il apuca de maneca, dar el o arunca inapoi, angajandu-se intr-o lupta cu sabiile cu diavolul insusi, era hotarat sa il doboare sis a o recastige pe Maria.

-Nu, nu face asta! il striga ea atunci cand Siegfried il lovi cu sabia pe barbatul saten, reusind sa il taie in dreptul inimii, dar nu indeajuns de mult incat sa il ucida, doar sa il cicatrizeze, simti o lovitura deasupra ochiului stang si sangele care se prelingea din taietura.

Il privea pe barbatul cu privirea verde cu dispret in timp ce acesta ii zambea malitios si sfidator. Isi pregati revolverul, avea sa termine. Isi indrepta privirea si pistolul spre el.

-Nuuu!

Singurul sunet auzit apoi, sunetul focului si a corpului ce lovise puntea. Sangele i se oprise is urechile i se infundara acoperind harmalaia din jurul lui, cazu in genunchi privind balta de sange din fata ochilor lui."

-Maria... ii sopti numele din nou inchizandu-si ochii si inhaland parfumul ei ramas pe batista uzata din mainile lui Siegfried.

-Capitane Kracken...se auzi vocea unuia dintre membrii echipajului sau la usa intredeschisa. Kracken isi deschise imediat ochii si isi intoarse privirea incruntata, ascunzand batista, spre piratul cu haine zdrentuite si pielea arsa de soare.

-Ce doresti? il intreba Kracken cu asprime.

-Trebuie sa veniti pe punte, ii raspunse tinandu-si privirea in jos.

Capitanul intoarse capul inca odata spre marea tulburata din spatele sticlei inainte sa se indrepte spre punte. Marinarii erau toti ocupati examinand si reparand stricaciunile bataliei noptii trecute.

Acelasi pirate se intoarse catre capitan cu o sticla de al carei gat era legata o carpa rosie sangerie, sticla continea un bilet inauntrul ei.

Kracken lovi cu sticla de punte spargandu-o. Se apleca si lua biletul pe care il citi zambind malitios.

-Felicitari Scarlet, isi zise el in sinea sa inainte sa se intoarca spre piratul care il chemise pe punte.

-Spre portul pirateresc Tartarus!