GIZEH: Răzbunarea (+17)

Capitolul 4

Capitolul 4

Amintiri

Nenorocitul ăla tocmai m-a sărutat, tocmai m-a lipit de uşa asta şi aproape m-a devorat.

Cum de i-am permis aşa ceva?

Îmi trec o mâna prin păr nervoasă şi sătulă de idiotul ăsta. Păşesc spre uşă, prind mânerul şi îl sucesc. Împing cu forţă şi constat că e încuiată.

- Nenorocitule!ţip şi lovesc uşa cu piciorul, o durere cuprinzându-l.

- Să te ia naiba!ţip şi îmi sprijin spatele de uşă, lăsându-mi corpul să alunece pe suprafața ei.

Un sentiment de déjà vu mă invadează cu totul şi închid ochii, lăsându-mă pradă amintirilor.

*FlashBack*

- Nu pleci nicăieri, spune şi mă prinde de mână.

- O să îl omor pe nenorocitul ăla, spun şi îmi trag brutal mâna dintr-a lui.

- Nu mă face să te iau pe sus,mârâie Eric la mine.

- Nu mă poţi opri, o să îl omor. Jur că... nu apuc să termin ce am de spus că deja sunt aruncată pe umărul lui.

- Eşti un idiot, un mare...

- Idiot! Ştiu asta,mi-o repeţi mereu.

Îl lovesc cu pumnul în spate pentru că deşi nu îl văd, sunt sigură că şi-a dat ochii peste cap.

- Nenorocit, eşti un mare nenorocit.

- Ştiu că ăsta e felul tău de a-mi arăta cât de mult mă iubeşti, deci apreciez că faci asta.

- Lasă-mă jos!ţip şi continui să îl lovesc cu pumnii în spate.

- De abia dacă mă gâdili, spune şi mă enervez .

Îl muşc de spate şi el mârâie furios. Icnesc surprinsă când îmi dă o palmă peste fund şi apoi mă coboară de pe umărul lui.

- Eşti atât de neastâmpărată, spune şi mă trage la pieptul lui.

- Eşti aşa un măgar, spun şi rânjesc când buzele lui le mângâie uşor pe ale mele.

- Dar te iubesc,spune şi eu îmi duc mâinile după gâtul lui.

- Mai mult decât orice,spun şi îmi apăs buzele peste ale sale.

Limba lui se împleteşte cu a mea şi mă ridică în braţele lui,picioarele mi se încolăcesc în jurul bazinului său şi gem când închide uşa cu piciorul şi mă lipeşte apoi de perete. Se împinge uşor în mine şi adânceşte sărutul atunci când scap un nou geamăt.

- Nu pleci de aici, spune şi mă lasă jos.

Cât timp îmi reglez eu respiraţia el iese din cameră şi închide uşa în urma lui.

- Nenorocitule!ţip atunci când mă apropii de uşă şi încerc mânerul.

E încuiată, la naiba!