GIZEH: Răzbunarea (+17)

Capitolul 26

Capitolul 26

Sentimente multiple

- Este imposibil, spune după ce citeşte actele medicale.

- Scrie foarte clar acolo, Ake!spun eu şi trag aer printre dinţi când îmi iau mâna sângerândă de pe umărul său.

- Tu locuieşti aici de mai bine de o lună, Gizeh! Lissa minte sau cel puţin se înşeală în privinţa paternităţii, eu nu m-am mai culcat cu ea de mai bine de trei luni. Nu eu sunt tată acestui copil, iar ea probabil ştie foarte bine asta.

- Nu ştiu ce să cred, la început lipseai des de acasă, te întorceai târziu şi...

- Lucram! Ţi-am spus de fiecare dată că am treabă şi ştii bine că nu pot sta întotdeauna acasă. Afacerile cu care mă ocup necesită timp şi atenţie. Astfel, ştii bine unde aş putea ajunge.

- Dar acum?întreb şi el oftează.

- Ai nevoie de mine aici, Sam se ocupă de afaceri.

- Sam?

- Îmi este prieten bun şi o persoană de încredere, ştie despre tine, despre copil şi nu a putut refuza oferta mea. Câştiga bani frumoşi pentru ceea ce face, spune el şi eu fac ochii mari.

Oare câţi bani cheltuie omul ăsta sau câţi bani pierde pentru că stă cu mine?

- Hai să ne ocupăm de asta, spune şi îmi prinde mâna rănită.

Îmi aşează mâna pe genunchiu său, deschide trusa de prim ajutor şi îmi dezinfectează rana, ca mai apoi să o bandazeje. Nu scot nici un cuvânt, ci doar îl privesc cum are grijă de rana mea. Deşi nu e decât o zgârietură usturătoare, care a sângerat puţin, el pare foarte îngrijorat în privinţa ei şi aş vrea să-i spun că am trecut prin mult mai rele şi am fost rănită mult mai grav, dar ar fi în zadar, pentru că ştie asta deja.

- La ce te gândeşti?întreabă şi îl privesc serioasă.

- Trecut!e tot ce spun şi îmi trag mâna.

- Nu eu sunt tatăl acestui copil, Gizeh. Jur!spune şi tot ce pot citi în ochii lui este sinceritate.

- Nu mă gândeam la asta, spun şi îi evit privirea.

- Te gândeşti la cum ar fi fost dacă el era în locul meu?întreabă Ake şi eu îmi întorc privirea înlăcrimată spre el.

Chipul lui este neutru, nu pot citi nimic pe el, însă îl simt încordat, nervos. Deşi nu spune nimic şi continuă să mă privească, ştiu că amintirea fratelui său în viaţa mea îl supără şi îl face să se simtă inferior.

- Niciodată nu mi-am pus întrebarea asta, recunosc şi el văd relaxându-se uşor.

- Nu voi fi niciodată la fel de bun ca el, spune şi eu rămân surprinsă.

- Eric a fost primul bărbat în viaţa ta, primul care te-a iubit şi care te-a făcut să iubeşti, primul care te-a sărutat şi te-a strâns în braţe...

Face o pauză şi se ridică, întorcându-mi spatele. Îşi strânge pumnii pe lângă corp, continuând să se chinuie singur, spunând cuvinte care nu îşi au rostul acum.

- Primul care ţi-a oferit plăcere, care te-a făcut să zâmbeşti şi să-ţi doreşti mai mult de la viaţă. El a fost cel care te-a trezit la realitate şi care te-a făcut să te ridici împotriva lumii pentru a-l apăra, pentru a-l răzbuna. El a fost primul bărbat din viaţa ta, Gizeh! Eu sunt sunt un nimic pe lângă el, eu nu am reuşit decât să te distrug, să te aduc din nou în stadiu în care ai fost înainte să-l cunoşti pe el. Nu sunt bun de nimic, sunt un dezastru şi tu ai ştiut asta întotdeauna, dar ai evitat să mi-o spui şi ai continuat să-mi fii alături. Nu te condamn dacă te gândeşti la el, iubito. El era mai bun decât mine, spune el şi eu râd forţat.