GIZEH: Răzbunarea (+17)

Capitolul 27

Capitolul 27

Clipe de coşmar

~AJ~

Ce îşi mai poate dori un bărbat de la viaţă dacă are o femeie iubitoare,  cu atitudine şi purtătoare a copilului său în pântec? Ce şi-ar mai putea dori dacă are deja fericirea şi iubirea în viaţa lui?  Prin oricâte momente de teroare, durere şi tristeţe am trecut în ultimii ani, alături sau departe de Gizeh, nu pot nega faptul că ea este femeia pe care o iubesc şi care mă completează perfect. Ştiu sigur că ea este fericirea mea, ea este tot ceea ce mi-aş fi putut dori vreodată de la viaţă.

Privesc chipul ei, acoperit de câteva şuviţe rebele de păr şi mă pierd cu totul printre secretele frumuseţii ei. Au trecut două luni de la ultima noastră dispută, iar totul decurge absolut normal între noi acum. Dormim împreună, îi pot simţi corpul lângă mine în fiecare noapte şi îi pot privi chipul angelic în fiecare dimineaţă. Parfumul ei mi-a inundat camera şi simţurile mele o iau razna atunci când îl inspir adânc. Iar zâmbetul ei este atât de scump şi inima mi se umple de bucurie văzându-l în fiecare zi pe chipul ei. 

Niciodată nu am văzut-o atât de fericită, atât de împlinită pe femeia iubită. Sper ca   iubita mea să nu mai sufere niciodată, iar zâmbetul ei să nu se piardă din nou.

Degetele mele îi ating uşor obrazul fin şi îi îndepărtează firele de păr. Pleoapele ei se mişcă uşor şi un zâmbet îi luminează chipul palid. Mâna ei o prinde pe a mea şi o duce la buzele ei moi şi pline, sărutând-o uşor.

- Neaţa!spune cu ochii încă închişi şi eu chicotesc.

- Bună dimineața, iubito!spun şi ochii ei se deschid uşor.

- Cea mai bună dimineață din lună, spune şi îmi duce mâna pe pântecul ei.

- Ai simţit asta?întreabă cu faţa radiindu-i de fericire, iar eu îmi ridic uimit privirea la ea.

- Asta... Oh, Doamne!  Ce tare a lovit, spun uimit şi ea râde.

- Probabil că este furios pe tine din cauză că nu îl hrăneşti, spune ea şi eu râd.

- Vino, îţi voi pregăti ceva rapid!spun şi îi sărut fruntea. 

Când buzele mele îi ating fruntea, mă încrunt vizibil la senzaţia fierbinte pe care o simt şi îi prind rapid obrajii în palme.

- Gizeh, arzi!spun, dar când îmi ridic privirea, ochii ei sunt închişi din nou.

- Iubit-o!spun speriat şi îndepărtez pătura de pe ea.

Spaima se instalează imediat în corpul meu şi încep să tremur când văd pata de sânge de pe pat şi rochia ei albă de noapte. Îmi revin cu greu în toate minţile şi o iau în braţe precum o mireasă, nu ştiu cum deschui uşa apartamentului şi cum ajung la maşină, dar totul se petrece în reluare, de parcă timpul s-a oprit pentru un moment şi îmi doresc din tot sufletul ca acesta să fie doar unul dintre coșmarurile mele nenorocite.

***

- Ajutor!spun când împing uşile mari din sticlă ale spitalului şi fug cu Gizeh pe braţe în cautarea unui doctor.