GIZEH: Răzbunarea (+17)

Capitolul 9

Capitolul 9

Fantomele trecutului

Îmi deschid încet ochii şi îmi întind mâinile. Cerul este înorat, semn că ploaia va lovi Seattle în curând. Capul mă doare îngrozitor, plânsul şi apoi nervii acuzaţi de un anume dobitoc, îşi manifestă ura asupra corpului meu.

Sfântă Divinitate, oare asta să-mi fie pedeapsa pentru cele rele?

Mă ridic de pe pat şi gem de durere, ducându-mi mâna la tâmplă. Oftez nervoasă şi păşesc apăsat spre baie. Doar un duş fierbinte mă poate scoate din starea asta.

***

Cobor scările cu grijă şi mă opresc pentru un moment ducându-mi mâna la frunte şi închizând ochii. Durerea de cap persistă, iar acum i s-a alătura şi o stare de ameţeală.

Trebuie să mănânc ceva urgent.

Deschid ochii şi dau de Rania, ce mă priveşte curioasă. Stă pe prima treaptă şi parcă aşteaptă să o invit eu să urce.

- Probleme?întreabă şi eu cobor lejer.

- Doar una, spun când ajung în faţa ei.

- Tu, continui şi o ocolesc.

- Nu poţi încerca şi tu să fim prietene?întreabă şi eu mă întorc pe călcâie.

- Iubitul tău a fost aseară în camera mea. Şi ghici ce, mi-a spus că mă iubeşte şi că mă va face să mă îndrăgostesc de el. Încă vrei să fim prietene?întreb şi îmi încrucişez braţele la piept.

- Ştiu totul, AJ nu îmi ascunde nimic, spune ea cu un zâmbet mândru pe buze.

- Atunci eşti prea proastă să stai cu un asemenea om, spun şi îi întorc din nou spatele.

- Nu te iubeşte pe tine, spune ea. Tu eşti doar o promisiune făcută fratelui demult pierdut, care s-a culcat cu iubita lui. Trebuie să recunosc că Eric era mai bun la pat decât AJ.

Mă întorc atât de repede încât nu are timp nici să respire, o prind de gât şi o izbesc de perete. Îi aud inima bubuind în piept şi o strâng mai tare.

- Nu este adevărat, Eric nu ar face aşa ceva, spun eu şi ea are curajul să râdă.

- Scumpo, crezi că erai singura din viaţa lui? Când tu erai pe patul de spital şi te luptai cu moartea, el îmi gemea numele şi apoi mă strângea în braţe, şoptindu-mi vorbe dulci la ureche. Te-a iubit până ce i-ai luat copilul, te învinovăţea pentru tot rău ce i s-a întâmplat de când ai apărut în viaţa lui.

Îi dau drumul şi mă întorc, dar furia îmi întunecă raţiunea şi mă învârt, până ce palma mea face contact puternic cu obrazul ei. Cade şi mă aplec ca să îi prind părul în pumn. Îi ridic capul şi o forţez să mă privească în ochi.

- Minţi!mârâi şi ea râde ca o psihopată, ştergându-şi sângele de la colţul gurii.

- Are un semn din naştere în formă de triunghi pe coapsa dreaptă, spune şi îi dau drumul la păr.

Asta e...nu poate fi adevărat. M-a cerut în căsătorie, mi-a spus că mă iubeşte şi totuşi acolo pe blocul ăla ar fi putut să se ferească. Ar fi putut să scape cu viaţă din rahatul ăla, dar el nu a vrut asta.
M-a abandonat! Iar când eu mă luptam cu moartea el şi-o tragea cu târfa asta, cu iubita fratelui său.