Gardiana-Volumul II:Reintoarcerea gardianei

Capitolul V:Incep viziunile

Ea sigur ar fi avut o idee ca sa oprim creatura. Vroiam sa ma duc sus, la mine in camera, cand telefonul suna din nou. Sa fie tot Irma?

~Convorbire telefonica~

"Blake. Buna! Sunt eu, Gemma."

"Oh, Gemma. Buna! Nu te-am recunoscut."

"Blake, stii de evenimentele ce s-au petrecut la Silver Moon?"

"Da. Irma si Ashron m-au rugat sa am grija de Helena."

"O fata vrajitoare ne-a disparut. Iar asta s-a petrecut dupa moartea conducatoriilor haitei Silver Moon."

"Nu-i de bine. Pe cine a luat?"

"Pe o pustoaica de 12 ani, Melinda Montez."

"Ne e frica sa nu o ucida pe Helena. Daca ar afla ca e un hibrid..."

"Blake, nu mai trebuie sa vorbesti cu nimeni despre Helena. Daca te intreaba cineva, ii zici ca e varcolac."

"Nici nu vreau sa stiu ce ganduri sadice are creatura aia."

"Mie imi e teama sa nu va atace si pe voi. Mai vorbim Blake. Pa! Ai grija!"

"Pa!"

~Conversatie telefonica ~

Un singur lucru nu inteleg din toate astea. De ce ia mereu copiii? Adica, la ce i-ar trebui?

~Pov.Astra~

"Buna dimineata!"imi spune prietena mea blonda, intrant in bucatarie.

"Neatza!"ii raspund eu.

"Sunt impreuna cu Red!"spune Amber.

"Ce? Cum s-a intamplat?"intreb eu, incercand sa ma bucur pentru Amber.

"Pai..."incepe aceasta sa povesteasca.

Simt cum pierd firul lucrurilor, parca aflandu-ma intr-o transa. Imi apare in fata o imagine cu o icoana, intr-o pajiste, in zona ei ningand. Imaginea dispare rapid, trezindu-ma la realitate, Amber uitandu-se speriata la mine.

"Credeam ca va trebui sa chem asistentele."spune aceasta, linistandu-se ca sunt bine.

Ar trebui sa-i spun ca a fost o viziune? Mai bine nu. Nu as vrea sa o ingrijorez.

"Doar meditam la ce mi s-a intamplat pana acum."mintind-o pe Amber.

"Mi-a trimis mesaj Red in care zice sa ne intalnim acasa la el. Ma duci tu? Te rog!"facand o fata de catelus plouat.

"Bina."spun eu, luand-o de mana si in urmatoare secunda sa ne aflam in fata casei lui Red.

Amber imi multumeste, ea intrand in casa. Vroiam sa ma intorc dar din nou, sunt prinsa intr-o transa. De data asta imaginea arata o fata, care imbratisa pe cineva invizibil, aflandu-se intr-o padure. Sunt scoasa imediat din transa, folosindu-mi super-viteza sa ajung acasa, inchizand usa de la mine din camera. Nici nu fac bine un pas, fiind din nou coplesita de o viziune. De data aceasta, era aceeasi fata care se arunca intr-o tornada. Revin imediat la realitate, sprijinindu-ma de perete. Vreau sa ma duc spre pat, dar o alta viziune apare. In fata mea era o fata, cam de varsta mea. 'Stii foarte bine ca nu in Australia iti este locul. Undeva, pe globul ăsta, exista un loc unde te simti acasa. Du-te, si cauta-ti locul ăla!'spune fata, inainte sa dispara iar eu sa revin la realitate. Aceea fata are dreptate. Oricat as sta aici, in Australia, nu m-as simti niciodata acasa, chiar daca nu-mi amintesc trecutul meu. Intrebarea e de ce am viziuni? Ma trantesc in pat, o viziune aparand. O imagine cu o carte pe care scrie 'Gardienii Elementari' imi apare in fata. Ce se intampla cu mine?