Capitolul XI:O salvam pe Helena!

217 20 1
                                    


Capitolul XI:O salvam pe Helena!

Fiind atenta la drum, observ cu coada ochiului ca se crispeaza la intrebarea mea. Adica, e ciudat ca toata lumea are un suflet pereche, inafara de el.

"Da, am avut."raspunde el, fiind inca emotionat.

"Si ma rog, cine e?"

"Nu o cunosti.A murit acum mult timp."raspunde, vazand in colturile ochilor lacrimi gata sa cada.

Inteleg, oricine ar plange daca si-ar pierde sufletul pereche. Dar cine o fi? Las acest subiect de o parte, concentrandu-ma la drum. Maine dimineata o sa fim deja in Philadelphia, indreptandu-ne spre padurea unde se afla haita. Din cate am inteles, haita suprema, cea care sunt conducatorii Irma si Ashron se afla tot in Philadelphia. Haita suprema fiind in relatii bunr cu haita al caror conducatorii i-am omorat, ei au preluat conducerea. Stiam ca nu este usor sa fii conducatorul unei haite, mai ales al celei supreme. Acum, parca nu imi mai pare asa rau ca am omorat acei varcolaci, pot sa le zic ca le-am facut un cadou o bucata de pamant lui Irma si Ashron. Clar, am nevoie de un control mintal daca ma bucur ca a murit cineva.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

"Drept inainte?"il intreb pe Blake, el dand din cap in semn ca da.

Mai aveam cateva minute pana patrundeam in haita. Pot sa zic ca am condus azi noapte peste limita normala de viteza. Daca Blake ar fii fost treaz, cu siguranta ar fii pus pe mine un semn cu 'Interzis sa conduca!'. In ochii Helenei se observa acel licar de entuziasm, fiind bucuroasa ca se intoarce acasa. Ar trebuii sa se obisnuiasca de acum cu noul teritoriu. Vad in fata mai multi varcolaci care cred ca sunt garzile, Blake comunicand mintal cu ei ca este Helena. Ma bucur ca nu le-a spus si de prezenta mea aici, nu as vrea sa se afle imediat ca nu ma aflu la trei metrii sub pamant. Opresc masina, scotand cheia din contact, tragand mai bine gluga hanoracului pe cap, o suvita iesind din aceasta.

"Deci, unde e toata lumea?"intreb, vazand ca nimeni nu este prin preajma.

"Cu siguranta sunt la antrenamente,cred ca dupa dealul acela."spune Blake, Helena luand-o la goana. Pornim si noi dupa Helena, dar mergand normal.

"Ce o sa le zici tuturor cand o sa te vada in viata?"intreaba Blake, spargand linistea ce se asternuse intre noi.

"Simplu. Lume! Am venit din Tartar si va pot spune ca e destul de plictisitor acolo!"izbugnind amandoi in ras.

"Poti sa le zici ca urletele celor chinuiti semanau cu canteculu unei privighetori."abtinandu-se sa nu cada pe jos la cat de tare rade.

Nu pot sa cred cat de bine ma simteam langa Blake. Adica, cand eram in preajma celorlalti imi venea sa urlu la ei sa nu se mai uite la mine ca la un extraterestru cu palarie in culorile curcubeului. Dar cu Blake, el nu se uita ciudat la mine, chiar se bucura ca sunt aici si nu-l mai intereseaza ca am pierdut trei ani stand cu ambreii. Printre copacii pe care i-am ocolit se vedeau varcolacii de toate varstele care se antrenau, in fruntea lor fiind Ashron, Irma, beta-ul si al treilea la comanda. Helena ajunsese deja acolo, tragand de pantalonii de trening a lui Ashron ca se afla si ea acolo, el si Irma luand-o intr-o imbratisare. Gandurile tuturor varcolacilor imi napadeau mintea, majoritatea fiind ca succesoarea tronului s-a reintors.

"Se pare ca toata lumea se bucura de reintoarcerea Helenei." sprijinindu-ma de un copac.

"De unde stii?"intreaba acesta, sprijinindu-se si el de copacul din fata mea.

"Ar trebuii sa stii. Doar e o parte din puterea aerului."

"Nu pot sa le citesc tuturor mintile de o data, si trebuie sa fiu mult mai aproape. Ma inveti?"referindu-se ca vroia sa auda tuturor gandurile fara sa se chinuie.

Gardiana-Volumul II:Reintoarcerea gardianeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum