Capitolul VI:Reintoarcerea in Seattle

248 19 1
                                    

Sau o sa raman o bestie fara sentimente? Simt cum sunt din nou trasa intr-o transa, aparand din nou aceea fata. 'Nu mai folosi teleportarea. Cand te teleportezi, treci pritr-o lume alternativa, extrem de rapid. Nu te infiltrezi prin pamant. Din cauza viziunilor, esti foarte slabita si daca te-ai teleporta, ai ramane blocata in aceea lume alternativa. Bafta!' spune aceasta, inainte sa dispara. Dar de ce nu ma lasa Zick sa plec? Nu credeam ca o sa fac acest lucru, dar ma concentrez pe mintea lui Zick, auzind un singur lucru, ce m-a daramat. 'E o masinarie de omorat, fara sentimente. Auzi la ea, vacanta?! Ea trebuie sa omoare!' este ceea ce gandeste el. Se foloseste de mine. Ca si sora lui, Amber. Nu pot sa cred ca am avut incredere in el. Imi pun cateva lucruri intr-un rucsac, deschid geamul si sar, aterizand pe pamant si imi folosesc puterea asupra vitezei, ajungand in cateva secunde la aeroport. Iau primul zbor spre Seattle, avand noroc ca mai erau bilete si eu avand in buzunarele hanoracului pe care il port, bani. Ma fac comfortabila in scaunul de langa geam, langa mine asezandu-se o batranica. Se uita ciudat la mine, din cauza parului meu alb, cu suvite albastre. Am incercat oricat sa schimb culoarea parului, dar fara rost.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Simt cum avionul face contact cu pamantul, semn ca am ajuns in Seattle. Bine ca port ochelari de soare, o noua viziune aparand. Un cartier, unde se afla si aceea casa, inconjurat de o bariera magica, ca mai apoi sa fie distrusa de un baiat. Sunt imediat trezita la realitate, coborand din avion. Am observat ca de cate ori am o viziune, mi se fac ochii galbeni, dar nu ca la un varcolac. Un galben de parca esti posedat de cineva. Ies din aeroport, ramanand uimita la marile cladiri din Seattle. Si acum, unde sa merg? Stiu doar ca trecutul meu se afla in Seattle. Stai. Intr-o viziune mi-a aparut un liceu. Poate acolo am invatat in trecut. Intreb un politist, care ghida traficul, unde se afla liceul, el raspuzandu-mi ca in partea cealalta parte a Seattle-ului.

~Pov.Blake~

O casa, destul de mare, fiind apoi inconjurata de casute mai micute. Sunt trezit la realitate, iesind din transa. Apar aceste transe din ce in ce mai des. Ceilalti isi fac griji pentru mine, eu incercand sa-i conving ca nu e nimic grav. Adica, pana acum nu mi s-a mai intamplat. De ce acum? Pierd din nou firul lucrurilor, semn ca o alta viziune imi apare. In fata mea apare Josh, elementarul de dinaintea mea ce controla aerul. 'Blake, cineva din trecutul tau s-a reintors in oras. O sa-l credeti o bestie, dar amintiti-va cum era in trecut. O sa aflati motivul pentru care se considera o bestie fara sentimente.' spune Josh, disparand imediat. Cineva din trecutul meu? Pai sunt foarte multe persoane in trecutul meu. Cine ar putea fii?

~Pov.Astra~

Liceul 'Ballard High School'. Un liceu destul de maricel, dupa parerea mea. Trec prin gratiile care desparte curtea scolii de strada, ajungand la usa scolii, intrand prin ea. Fiind vara, este pustiu pe aici. Cutreier coridoarele, pana dau de biroul directorului. Trec prin usa acestuia, uitandu-ma prin bioru dupa formularele de inscriere a elevilor. Ma apropiu de un dulap destul de mare, deschizandu-l, acolo fiind o groaza de dosare. Incep sa caut de acum 3 ani. Am ajuns la litera E, dosarele fiind in ordine alfabetica. Bingo! Scot dosarul, avand grija sa nu daram dosarele. Nume:Astra Everdeen, locuinta:numarul 215, strada Van Gogh, Seattle. Am gasit. Nu pot sa cred ca o sa aflu despre trecutul meu. Pun dosarul inapoi, iesind din casa si indreptandu-ma spre strada Van Gogh.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dupa ce am cutreierat juma' de oras si inca 5 viziuni, dau de cartierul pe care il cautam. Era un cartier destul de retras, fiind la marginea orasului. Pare un cartier unde as fii locuit, in spatele caselor fiind curti destul de mari, apoi o padure. Incep sa merg pe strada, casa cu numarul 215 fiind ultima. Simt prezenta a 4 persoane in casa, dar la una ma face sa ma infricosez. Helena. E aici. Intrebarea e ce cauta ea aici, in casa mea? Sau intrebarea ar fii oare asta e casa mea? Intru in curtea casei, fiind sigura ca nimeni nu mi-a simtit prezenta. Ma urc intr-un copac, care avea o ramura indreptata spre geamul unei camerei. Merg usor pe ramura, pana sunt sigura ca sunt destul de aproape de peretele casei si sar, trecand prin acesta. Ma ridic, observand ca sunt in camera pe care am vazut-o in viziune. Vad ca in pat se afla o fetita de 3 ani, cred, cu parul castaniu. Este Helena. Imi pun gluga hanoracului in cap, ce imi acopera si putin din fata. Ma asez usor langa Helena, ea dormind profund. O imagine cu un vulcan imi apare in fata, semn ca am o viziune. Revin la normal, bucurandu-ma ca viziunea nu a durat mult. Simt cum ma stoarce de puteri viziunile astea. Adica nu mai pot folosi teleportarea. Sunt atat de prinsa in gandurile mele incat nici nu-mi dau seama cand Helena se trezeste si striga dupa ajutor. Aud niste pasi, semn ca ei vin. Incerc sa fug, dar nu merge. Fuck! Mi s-a blocat super-viteza. Nu mai stau pe ganduri si trec prin perete,luand-o la fuga spre padure, in spatele meu auzindu-se pasi. Sunt pe urmele mele. Am intrat in padure, fiind inca urmarita. Aud cum copacii vorbesc cu cineva, iar vantul incepe sa bata destul de tare. Ajung pe o pajiste, acolo fiind icoana pe care am vazut-a in prima viziune. Sunt inconjurata de 2 baieti si o fata. Din jurul fetei incep sa se ridice pietre care iau forme de tepuse si vin spre mine, eu facand un scut de electricitate. Ceilalti 2 incep sa ma atace si ei, unul dintre ei arucand fulgere, iar altul vanturi puternici. Ce se intampla aici? Adica, si ei au puteri?!

"Ajunge!"aud pe cineva care striga, ceilalti oprindu-se.

Mi se oare destul de cunoscuta vocea.

"Poti sa lasi scutul. Nimeni nu o sa-ti faca nimic."spune fata care mi-a aparut in viziuni.

Las scutul, intorcandu-ma spre icoana. Deasupra ei ningea. Ma apropiu de ea, in spatele meu fiind aceea fata. Ma apropiu destul de aproape, inlemnind la numele pe care scria pe icoana. Astra Everdeen. Simt cum genunchi imi cedeaza, cazand, eu ramanand perplexa la informatia pe care am primit-o. Am murit?

"Eu sunt Miriam, fost gardian elementar ce controla gheata. Si tu esti un gardian elementar. Stiu, e foarte ciudat, dar tu ai facut un lucru nemaipomenit. Ai pacalit Moartea. Pentru acest fapt ai primit toate puterile tale. Desigur, puterile aduceau si dezavantaje. Cei care controlau gheata, pamantul, aerul si fulgerul se confruntau cu frica, furia, seriozitatea si tristetea, iar focul, apa si viteza cu lacomia, neincrederea si aroganta. Crede-ma, poti sa-ti recuperezi amintirle, dar doar cu ajutorul prietenilor tai."aratand spre cei 3."O sa accepte ce ai facut pentru ambrei, doar pentru ca te cunosc cum erai in trecut. Ti s-au oprit toate amintirele si sentimentele ca sa nu intri in agonie. Crede-ma. Nu ai vrea sa ajungi acolo. Puterea aduce si responsabilitati. Ai ajuns unde trebuia, ai ajuns acasa. Aveti grija de ea. E confuza, nu intelege nimic. Cand veti vedea cine e, veti ramane fara glas."spune fata, inainte sa dispara.

~Pov.Blake~

Stai. Cred ca Miriam a luat-o razna. Sa avem grija de ea?! Vroia sa o omoare pe Helena. Vad cum dispare Miriam, lasand acel om langa icoana. Un vant puternic vine din est, gluga de pe cap picand. Acel par alb, acele suvite albastre. Le-as recunoaste oriunde.

"Astra?"intreb eu, nesigur pe mine.

Vad ca fata isi intoarce capul spre noi, ochii ei fiind goi. Era Astra. Chiar era Astra. E in viata. Si e aici. Ma uit la Sage si Ethan, care se bucurau ca isi vad amica. Vroiau sa o imbratiseze, dar ii opresc. Ma apropiu de ea, asezandu-ma langa ea. Astra privea inspre icoana, nestiind ce sa zica. Isi trece mana prin zona unde ninge, fulgii picand pe bratul ei si topindu-se rapid. Ciudat. Controleaza gheata, nu ar trebui sa se topeasca asa de repede.

"Hey Astra."ii spun eu.

"Hey."e tot ce mai aud, inainte sa fuga si sa se adanceasca in padure.

N-o sa permit sa o mai pierd din nou!

*****************************

Stiu, stiu. E scurt. Nu ma judecati! Nu am inspiratie deloc. De abia am putut sa scriu la Summer is Crazy. Parca am mai mare inspiratie la Gardiana. Scuzati-mi greselile de ortografie. *-*

Gardiana-Volumul II:Reintoarcerea gardianeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum