8

1K 137 11
                                    

Restul drumului a fost linistit si l-au parcurs fara evenimente si fara cuvinte. Ajunsi in oras, au ales un hotel micut si au inchiriat cate o camera. Pentru Luke nu era nimic nou, nici nu stia cum arata interiorul unui apartament normal.

-De unde incepem? intreba curios.

Mark ofta si il privi descumpanit.

-As vrea sa stiu ce inseamna liniile acelea mai intai, dar ma indoiesc ca voi putea afla ceva. Internetul este mult prea mare pentru mine; pe langa asta, sunt destul de sigur ca e vorba de un sigiliu sau o poarta. Oricare dintre ele ar fi, nu e de bine pentru noi. Am putea incerca sa vorbim cu localnicii, sa vedem despre ce e vorba aici.

Luke zambi sarcastic si pufni a neincredere.

-Nu cred ca o sa fie asa usor, nu suntem decat doi straini ciudati care pun intrebari despre niste crime. Chiar crezi ca o sa ne spuna cineva ceva?

-Am putea pretinde ca suntem ziaristi sau agenti secreti sau...

-Termina cu prostiile, spuse Luke razand. Esti un afurisit de T, sigur poti face oamenii un pic mai amabili si ceva mai deschisi in a vorbi cu noi, nu?

Mark scutura din cap si privi in pamant. Cateva suvite rebele ii incadrau chipul si il faceau sa semene cu unul din desenele cu ingeri decazuti. Arata obosit si infrant.

-Cred ca as putea incerca, sopti el in cele din urma.

Luke a decis ca va merge in prima cafenea pe care o vede, insa Mark se indrepta spre biserica. Era de parere ca preotii mereu stiau cele mai multe lucruri.

Cafeneaua era mica dar primitoare, iar tanarul era incantat ca o alesese. Se aseza la bar si isi aprinse o tigara. Nu si-a dat seama cat de mult ii lipsise gustul acela intepator.

-Te pot ajuta cu ceva? il intreba barmanul.

Isi ridica privirea si studie persoana din fata sa; un batran prietenos, cu un zambet larg si o atitudine relaxata. Avea parul carunt si lung, prins intr-o coada neglijenta la spate, cu ochii stralucitori si blanzi.

-Nu stiu, nu am mai fost niciodata aici, imi recomanzi ceva?

Batranul rase si ii intinse mana.

-Eu sunt Joe, iar asta e barul meu. Avem cea mai buna bere din toata regiunea, asa ca ce spui sa incepem cu asta? Primind aprobarea, batranul umplu o halba cu ceea ce Luke a considerat cea mai buna bautura de pe pamant.

-Ce te aduce pe aici?

-Nici eu nu stiu exact, incepu Luke, probabil ca a fost curiozitate sau nebunie, continua ridicand din umeri.

Privirea lui Joe se intuneca si il privi cu intensitate. Stia, venise pentru crime. Acum ramanea de stabilit doar daca era un maniac nebun sau daca poate ajuta cu ceva comunitatea.

-Am auzit despre ce anume s-a intamplat aici, dar nu iti pot spune prea multe. Sunt aici cu un amic, incercam sa vedem daca putem ajuta cu ceva. Suntem un fel de... cum spuneti voi? Consultanti.

-Inteleg, raspunse Joe, pe un ton rece. Nu cred ca e mare lucru de investigat, tinere. Doar copii idioti manati de niste straini, probabil satanisti.

Luke se uita fix in ochii barmanului si acesta ii observa culoarea neobisnuita a ochilor, asa ca schimba subiectul:

-Ce ai patit la ochi?

Surprins de intrebare, tanarul se fastaci si raspunse defensiv.

-O boala din copilarie, destul de rara. Nu imi place sa vorbesc despre asta, prea multe amintiri urate.

Compatimitor, batranul ii zambi si ii reumplu halba. Se simtea vinovat, dupa ce vazuse cum i se intuneca tanarului chipul.

-Nu stiu ce se intampla in orasul asta, sopti el. Victimele au fost copii buni, tineri de baza in comunitatea noastra mica, se confesa el. Acum cateva luni au aparut strainii aceia in oras iar azi par sa conduca toti tinerii nostri. Dadu din cap dezaprobator si continua: Sunt trei, doi barbati si o femeie, se poarta foarte ciudat. Aici au fost o singura data si s-au purtat de parca locul era al lor. Ai nostri s-au uitat cu admiratie la ei, in special pentru ca au cumparat copiilor pe care ii au la indemana tot ceea ce acestia si-au dorit. Politia ii suspecteaza pe ei, dar Mance nu pare sa aiba vreo proba impotriva lor. Batranul ofta. Tot ce-mi doresc e sa plece de aici, sa ne lase tinerii in pace, ei sunt viitorul nostru.

Luke nu l-a intrerupt de teama ca se va opri din vorbit; simtea ca strainii sunt intr-adevar vinovati. Poate erau demoni sau misionari din alte lumi ostile. Avea sa impartaseasca ceea ce stia cu Mark si vor decide cum sa actioneze. Ii multumi lui Joe si iesi din cafenea foarte tulburat.

Imagini cu luminisul carbonizat ii apareau in minte necontrolat. Se simti coplesit si simti cum i se inmoaie picioarele. Intins pe trotuarul rece realiza care e scopul celor trei. Incerca sa se ridice insa nu putea vedea decat negru, dupa care simti cum pluteste si se lasa inapoi pe piatra trotuarului, unde ramase inconstient.

Zeul BlestematWhere stories live. Discover now