Iubire Interzisă -- h.s fanfic

9. Transformarea

Rose P.O.V

O arsură îngrozitoare îmi străbătu corpul, pornind de la mâna dreaptă. Totul era negru în jurul meu, ca şi cum ochii mi-ar fi fost legaţi. Încercam disperată să mi-i deschid, dar pleoapele îmi rămâneau asemeni paravanelor. M-am decis că ar fi mai bine dacă aş striga pe cineva. Primul nume din mintea mea a fost al lui Harry. Am încercat să-mi fac corzile vocale să reintre în funcţiune, dar nici acestea nu au răspuns comenzii dată de creierul meu. Auzul îmi era bun, aşa că m-am concentrat pe sunetele din camera în care eram. Deşi nu îmi simţeam corpul, eram sută la sută sigură că stăteam întinsă pe un pat foarte tare. După câteva secunde de linişte deplină, am desluşit un tresărit de undeva din partea mea dreaptă. Apoi, o voce răguşită, atât de plăcută urechilor mele îmi vorbi:

-Observ că nu te-ai trezit încă... Te rog, întoarce-te! Începe să mă îngrijoreze foarte tare starea în care eşti. Nici măcar parte de un somn liniştit nu mai am. De o săptămână întregă tot aştept să deschizi ochişorii aceia ai tăi. Băieţii mi-au spus că sunt foarte mari şanse să mă auzi când vorbesc cu tine, deci uite-mă! Stau într-o cameră de spital, vorbind cu iubita mea care este în comă. spuse el disperat.

Mi-l puteam imagina stând acolo, pe un scaun, geticulând de zor. Îmi venea să plâng la gândul că eu i-am pricinuit atât de multă durere. Încercam în continuu să îmi deschid ochii sau măcar să mişc o parte cât de mică a corpului, ca el să vadă că sunt în viaţă, că sunt bine. Nu eram bine deloc, dar măcar el trebuia să creadă asta.

- Oh, iubito, jur că am să o fac pe Taylor să plătească scump pentru ce a încercat să facă! spuse el, devenind deodată furios.

În momentul în care pielea mea a făcut contact cu a sa, venele mele au luat foc. Toţi nervii şi toate simţurile îmi ardeau. Durerea era mai insuportabilă decât unghiile Selenei. Pielea lui Harry era mai rece ca de obicei în comparaţie cu a mea. Totuşi, printre gemetele de durere din capul meu, l-am auzit pe iubitul meu suspinând.

-Eşti atât de caldă! Îţi promit că tot ceea ce simţi va trece în curând şi vom putea sta din nou împreună. Nu vei mai simţi aşa ceva în veci, iar eu mă voi acupa de asta personal! Numai te rog, Rose, trezeşte-te! Am nevoie de tine la fel de mult cât ai şi tu de mine! 

Cuvintele lui m-au făcut să mă chinui cât de mult mi-a stat în puteri. Flăcările din interiorul meu nu încetau să mă ardă precum un cărbune, dar am reuşit să fac un progres. Mi-am mişcat degetele de la picioare, auzindu-le trosnind pe rând. Prindeam din ce în ce mai mult curaj, aşa că m-am străduit să deschid gura. Efectul fu cel dorit, un geamăt auzindu-se din partea mea. Mi-am mişcat buzele în căutarea a ceea ce voiam. Harry mă ridică în şezut şi îşi lipi buzele de ale mele. Durerea devenea chiar plăcută şi asta numai datorită iubitului meu. Când despărţirea noastră a venit ca un ghimpe înfipt în inimă, mi-am îngăduit să-mi deschid pleoapele. Mă simţeam precum un bebeluş. Prima oară nu am văzut decât nişte culori foate blurate, dar după ce mi-am umezit ochii, am reuşit să desluşesc diferite maşinării. Nu mi-am dat seama când am fost lăsată din nou pe patul acela incomod. L-am căutat cu privirea pe Harry, învârtindu-mi capul puţin, la nevoie. Oasele mele mi-au răspuns supărate sub forma unor trosnete. Însă, nu m-am dat bătută, ci mi-am mişcat capul în toate părţile. Când mi-am dat seama că eram singură într-o cameră asemănătoare cu cele din spitale, am încercat să-mi încordez muşchii picioarelor. Mă simţeam ca şi cum cineva îmi băga zeci de ace minuscule în picioare, dar am continuat. Mi-am pus picioarele încă fierbinţi pe gresia rece. Tălpile mele goale absorbeau cât de mult puteau din frigul atât de plăcut. M-am pus uşor pe picioare, lăsându-mi greutatea când pe unul, când pe celălalt, până când eram sigură că pot merge. Am făcut timidă câţiva paşi, de acomodare, după care am ieşit din salon, rezemându-mă de perete din când în când. Nu îmi venea nici mie să cred câtă forţă puteam avea! Am dat într-un hol lung, încât nu i se vedea sfârşitul. Am închis ochii, am tras adânc aer în piept şi am făcut un pas pe acesta. În clipa următoare, l-am auzit pe Harry strigându-mi numele. Mi-am îndreptat capul spre dreapta mea, văzându-l cum aleargă spre mine, cu Louis, Niall, Liam şi un alt bărbat pe care nu îl cunoşteam în spatele său. Un zâmbet uriaş mi s-a imprimat pe faţă şi am încercat să alerg şi eu. Însă, tot ce am fost în stare să fac au fost câţiva paşi minusculi, înainte ca iubitul meu să mă ia în braţe. Râdeam amândoi în hohote, ca atunci, pe hol, când mă invitase la o întâlnire.
-Știam eu că te vei trezi! îmi șopti el.
I-am zâmbit afirmativ, uitându-mă în spatele lui. Ceilalţi patru stăteau şi se uitau la noi cu admiraţie, sau...dezamăgire? Tipul pe care nu îl cunoşteam se uita la noi cu dezamăgire.

-Hei, băieţi! i-am salutat eu cât de tare am putut. 

Şocant, glasul meu, deşi nu vorbisem prea tare, a fost auzit clar de către urechile mele, brusc foarte sensibile. M-am uitat buimăcită în jur, observând că aud din ce în ce mai multe lucruri. Eram capabilă să desluşesc şi fâşâitul frunzelor din afara clădirii în care mă aflam. Un miros nemaipomenit mi-a invadat căile respiratorii, făcându-mă să uit de acele sunete ciudate. Era dulceag şi mirosea exact ca un tort făcut de mama în Ajunul Crăciunului. Nu mi-am dat seama cât de foame îmi era până să descopăr acel miros. Am inspirat adânc, încercând să îmi dau seama care era sursa. Am desluşit o persoană ce venea către noi din capătul holului acela interminabil. Se apropia cu paşi apăsaţi, sau aşa mi se păru mie. Văzând unde mă uit, Harry îmi dădu drumul din braţe, dar îşi ţinu mâna încolăcită în jurul taliei mele. Când persoana se apropie, cam prea repede totuşi, am observat că era o femeie. Avea părul şaten prins într-o coadă de cal şi era îmbrăcată în alb din cap până în picioare. Avea ochii verzi, dar foarte întunecaţi. Trăsăturile ei îmi aminteau foarte mult de cele ale iubitului meu. Am observat că avea în mână un termos. S-a oprit când a ajuns în faţa mea şi a desfăcut capacul. În acel moment, acel miros îmi învălui toate simţurile. Singurul lucru ce îmi invada gândul era cuvântul "mâncare", auzindu-se în continuu precum un ecou. Îmi pierdeam uşor minţile, dar mai aveam un strop de raţiune în mine, ce mă oprea să mă năpustesc asupra acelui termos. Înghiţind în sec, am întrebat:

-Ce este în termos?

-Sange. Bea! 

Mi-am îndreptat privirea spre femeie, însă ea nu făcea nimic altceva în afară de a-mi zâmbi încurajator. Îşi bătea joc de mine, sau ce? Cum adică era sânge? Caninii mă mâncau, dar nu aveam nici o idee de ce. Atunci când o picătură a căzut de pe capac, i-am simţit ieşind din gingii ca nişte săbii din teacă. Durerea era sfâşietoare. Puteam să jur că o bucată bună din carne mi s-a rupt. Am încercat să închid gura, dar colţii aceia îmi înţepară buza inferioară. Fără să mă gândesc, am smuls termosul din mâna femeii şi i-am băut tot conţinul, murdărindu-mă ca un copil. Un copil deloc normal. În timp ce lichidul îmi aluneca pe gât, toate celelalte simţuri mi se dezvoltau. Auzeam chiar mai bine, dacă era posibil, simţeam fiecare fir de praf de pe podea şi miroseam fiecare picătură ce îmi ajungea pe limbă. Era atât de plăcut! Când am terminat, m-am uitat la Harry, speriată. Refuzam să cred că tocmai băusem...sânge. Cu siguranţă era doar suc cu vitamine sau ceva, iar tipa aceea doar a glumit.

-H-harry...am început eu cu voce tremurândă. Ce se întâmplă cu mine? 

Nu voiam să sun chiar atât de disperată, dar aşa eram. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâpla cu mine, iar el era singurul de la care voiam o explicaţie în momentul de faţă. Caninii mi-au revenit uşor la forma normală, putând să îmi închid gura.

-Nu, nu este...îmi spuse el, plecând capul. Iubit-o, te rog nu mă urî! Îmi promiţi?

M-am uitat îngrijorată în ochii lui. Ce naiba se întâmplase de era atât de îngrozit? Trebuia să aflu în acel momement ce îmi făcuse.

-Harry, ce se întâmplă aici? am spus eu, devenind din ce în ce mai nervoasă. Nu îmi plăcea când lumea îmi ascundea lucruri.

-Sunt sigur că ai cunoscut-o pe Selena...începu el, eu aprobând din cap. Ei bine, este o vrăjitoare e doi bani şi trei parale care va dispărea în curând, îţi promit. Când ţi-a strâns mâna, ţi-a injectat venin fatal în vene. Am fost nevoit să te transform pentru a te salva.

-Să mă transformi în ce? 

-Într-un vampir. spuse el, ezitant.

Editat

1511 cuvinte