Iubire Interzisă -- h.s fanfic

17. Noi cunoştinţe

M-am foit în pat căutând corpul lui Harry. Din păcate era de negăsit. Puteam să jur că adormisem pe pieptul lui din nou. M-am întins pe spate şi am încercat să îmi dau seama ce se întâmplase şi ce visasem. Sună ciudat, ştiu, dar mi se întâmpla foarte rar să visez, iar când o făceam aveam nevoie de câteva secunde pentru a-mi da seama ce făcusem ziua precedentă şi ce nu. După ce tata plecase, Anne mi-a făcut un tur complet al casei. Mi-a arătat cele trei băi (una la parter şi celelalte două la etaj), biroul lui Robin şi camerele băieţilor. Mi se părea destul de ciudat să intru în camerele lor, pentru că acolo aveau toate lucrurile personale, dar chiar m-am bucurat să aflu că eu şi Gemma, sora mai mare a lui Harry, avem atât de multe lucruri în comun. Ea era plecată la studii în America. Nu am înţeles prea bine ce studia, dar am aflat că avea un blog şi câştiga bani destul de mulţi pe baza lui. Am aruncat o privire la biblioteca ei şi am regăsit numeroase cărţi care m-au captivat şi pe mine. Anne se oferi să îmi arate până şi hainele Gemmei gândindu-se că aş putea găsi ceva ce mi-ar fi plăcut, dar am refuzat. Femeia aceea nu înceta să mă uimească. Nu îmi dădusem seama încă dacă era vampir sau nu, dar ştiam că era cea mai mărinimoasă persoană pe care am întâlnit-o vreodată. M-a condus şi prin cele patru camere de oaspeţi, invitându-mă să o aleg pe cea care îmi plăcea cel mai mult. Trebuia să mă mut acolo până la urmă şi trebuia să am propria-mi cameră. Acestea erau situate lângă camera lui Louis, a Gemmei, a lui Harry şi lângă una dintre băile de la etaj. Am ales-o pe cea de lângă Harry, evident. Am mai vorbit puţin despre fleacuri, cum ar fi şcoala, colegii şi grupul nostru (adică eu, Harry, Niall, Louis şi Liam). Trebuia să fim cât mai uniţi posibil, chiar şi în faţa civililor. Atunci, mi-am amintit de un băiat misterios.

-Zayn este tot vampir? am întrebat-o pe Anne, în timp ce pregătea un ceai.

-Zayn Malik? Da... Ei bine, situaţia lui este ceva mai complicată... începu ea, fiind foarte concentrată asupra alegerii aromei de ceai. Tatăl său a fost omorât de un vampir în urmă cu două luni, iar el a fost transformat în aceeaşi noapte. Nu am reuşit să îi dăm de urmă vampirului respectiv, dar ţinând cont de faptul că Zayn şi el nu pot comunica telepatic am dedus că a murit ars, cel mai probabil. 

-Din ce clan face parte? 

Stăteam pe fotoliul lui Harry înfăşurată într-o pătură groasă. Nu îmi era frig, dar afară ploua şi mă aflam într-una din acele stări deplorabile. Anne se întoarse şi mă privi o clipă iscoditor, după care îşi continuă treaba cu ceaiurile.

-Nu s-a decis încă. A primit "oferte" de la ambele clanuri din oraş, dar nu a ales unul. Are timp maxim trei luni pentru a se decide. Dacă iese din acest interval, va fi pur şi simplu omorât.

M-am cutremurat când am auzit această veste. Se pare că existau, totuşi, dovezi că vampirii nu au inimă. Modul degajat în care o spuse Anne era ca şi cum aşa trebuia să se întâmple. Era ceva normal. Pentru mine nu era normal, dar se părea că trebuia să mă adaptez, pentru că aceasta era familia mea de acum. O familia la care am râvnit toată viaţa. M-am rostogolit pe brută în pat, gemând numele lui Harry. Nu într-un mod sexy ca cel din filme. Doar eram eu şi nici vampir nu puteam fi sexy. Nu, "geamătul" meu a fost de fapt un strigăt de silă făcut de cineva cu capul afundat în pernă. Nu mi-a răspuns nimeni şi nici nu mă aşteptam să o facă, sinceră să fiu. M-am ridicat oftând şi am căutat cu privirea hainele pe care le-am purtat ieri. Eram tot în camera lui Harry, evident. Am văzut pe scaunul lui o pereche de blugi negri şi un tricou gri. Hainele erau de damă, era evident şi nu am putut să nu mă întreb ale cui erau. Ale mele cu siguranţă nu, pe Anne nu aş fi văzut-o purtând aşa ceva, aşa că îmi mai rămăsese doar Gemma. Trebuia să port o discuţie cu Anne despre asta. Nu puteam să nu apreciez gestul, dar nu putea doar să ia nişte haine de la fiica ei şi să i le dea unei alte fete. Mama mea nu ar fi făcut asta. "Mda, deocamdată nu am o mamă, aşa că nu am de unde să ştiu ce ar fi făcut o persoană care nu există" Am alungat repede gândul, dând drumul duşului. M-am spălat cu gelul lui Harry de duş, constatând că eu nu aveam încă nimic ce îmi aparţinea în afară de lenjeria intimă, care trebuia înlocuită. Trebuia să ajung la apartamentul tatei cât mai curând şi să îmi iau ceea ce îmi trebuie. Poate că aveam să rezolv acea problemă chiar în ziua respectivă... Era sâmbătă şi nu avea un plan mai bun. L-aş fi putut ruga pe Harry să vină cu mine. Am deschis uşa camerei şi am ascultat cu atenţie, în căutarea unui sunet cât de mic. Casa aceea, însă, era construită atât de bine încât nici super auzul meu de vampir nu utea să distingă dacă era cineva mai departe de intrarea principală. Am coborât grăbită scările şi m-am dus spre bucătărie. Conform ceasului de pe hol era de abia ora 9 dimineaţa, aşa că cel mai probabil luau micul dejun. Bănuielile îmi fuseră confirmate când am ajuns în faţa uşii. De aproape se auzea zgomotul tigăilor şi vocele membrilor familiei. Am zâmbit când am auzit râsul lui Harry şi am apăsat pe clanţă, deschizând uşa. Anne şi Liam găteau ceva, iar toţi ceilalţi stăteau pe fotoliile lor, vorbind şi râzând. De cum am intrat şi-au întors atenţia spre mine, dar buna dispoziţie nu dispăru. Harry îmi oferi unul dintre cele mai frumoase zâmbete ale sale, descoperindu-şi gropiţele. Îmi făcu semn să mă dus spre el, iar eu nu am aşteptat să îmi spună de două ori.