Iubire Interzisă -- h.s fanfic

34. Răspunsuri

M-am uitat la mama, încercând să îmi dau seama ce simţeam. Eram curioasă să aflu despre ce era vorba, dar trebuia să recunosc că îmi era şi teamă. Îmi era frică, pentru că nu voiam ca ceea ce aveam cu mama în acel moment să se destrame. În sfărşit o puteam privi cu dragoste; când mă uitam la ea o vedeam pe femeia care mă ţinea în braţe şi îmi spunea că avea să fie totul bine, nu pe monstrul care mă torturase în ultima lună şi îmi părăsise tatăl pentru un vampir. Nu aveam încredere în mine că puteam să îmi păstrez sentimentele pozitive faţă de mama. Aceasta oftă, aşezându-se pe canapeaua arsă de care mă sprijinisem şi eu cu câteva minute în urmă, când voia să mă omoare.

-La începuturi am fost un înger. Nu aveam înfăţişarea aceasta, evident, dar se pare că aşa mă imaginau oamenii pe care îi protejam. Eram printre cele mai pure creaturi care au existat vreodată. Până când l-am cunoscut pe Stuart. M-am luptat cu el pentru a proteja omul de care aveam grijă, numai că am pierdut. Stuart mi-a smuls inima din piept, numai că nu poţi omorî un înger, iar el ştia asta. Tot ce voia el era să îmi ia sufletul, umanitatea şi bunătatea. A reuşit. Odată cu inima mea, mi-a luat şi singurele calităţi care mă ajutau să fiu un înger, aşa că am...căzut. Nu am mai fost eu, ci eram un simplu sclav al unuia dintre cei mai răi vampiri pe care i-am cunoscut. El m-a pus în corpul acesta de om.

-De ce? răsună vocea lui Harry din spatele meu.

Puteam să simt cât de încordat era, dar eu eram şi mai rău. Voiam să văd unde duce povestea asta, dar, în acelaşi timp, nu voiam să ştiu.

-Pentru a-ţi omorî părinţii şi pe tine odată cu ei. spuse mama, fără ocolişuri. Vezi tu, voi sunteţi ultima familie originară, singura care poate reproduce, deci, implicit, sunteţi şi cei mai puternici şi respectaţi. Dacă vă elimină pe voi, Stuart va rămâne cel mai puternic şi va putea prelua toate clanurile din Europa, cel puţin. Mie îmi promisese că odată cu ridicarea lui peste toţi mă va ajuta să aduc toţi demonii pe Pământ şi vom trăi ca regii o eternitate. Tot ce trebuia eu să fac era să cuceresc un bărbat în forma mea umană, să îi fac o fată şi să mă asigur că voi doi ajungeţi să vă cunoaşteţi. Nu făcuse niciodată parte din plan ca tu să devii vampir sau tatăl tău să moară, adăugă ea, ca şi cum ar fi scuzat-o.

Mi-am întors capul, clipind des, într-o încercare inutilă de a face lacrimile să dispară. Toţi avuseseră dreptate: eram doar un pion care avea să îi ajute să îmi ucidă iubitul. Trebuia să îmi dau seama că ceva nu se lega la divorţul mamei şi faptul că Stuart ne-a cumpărat apartamentul acela gigantic în Londra. Am lăsat o lacrimă să curgă pe obraz uitându-mă din nou la mama în ochi.

-Cine trebuia să îl omoare pe Harry?

Ştiam că mai erau persoane în cameră, inclusiv Harry, dar mă simţeam de parcă eram doar noi două. Trebuia să aflu, totuşi, dacă eu eram cea care trebuia să îl ucidă. Trebuia să ştiu dacă am fost creată pentru a fi o criminală.

-Vânătorii. Brandon trebuia să te omoare pe tine după ce l-ai atras pe Harry la el în casă şi să îi ofere libertatea în schimbul vieţilor părinţilor tăi. Nu ar fi reuşit să scape oricum, pentru că vânătorii sunt în oraş, pregătiţi să execute orice ordin le dă Stuart.

-Şi ce se va întâmpla acum cu familia mea? întrebă Harry, tare şi răspicat.

Ştiam, totuşi, că făcea acest lucru pentru a masca cât de speriat era. M-am întors cu faţa spre el, sprijinindu-mi capul de piepltul lui. Îmi înghiţeam sughiţuri din cauza plânsului, dar nu puteam opri lacrimile. Eram puţin mai liniştită că nu trebuia să fiu o criminală, că nu pentru asta m-am născut, dar mă gândeam cu oroare la femeia aceea drăguţă cu ochi de smarald care m-a ajutat să simt ce era iubirea maternă într-un sicriu. Nu voiam să accept că aşa ceva se putea întâmpla! Harry îşi împleti degetele cu ale mele, iar mâna i tremura atât de tare.