Regina Şoselelor: The Bad Girl. In Search Of Him

Capitolul 47

-Păi, totul e bine. Din fericire, glonțul nu a atins niciun organ vital. Deci nu trebuie să vă îngrijorați.  Dacă vreți să îi vizitați, câte unul, pe rând. Spune doctorul întorcându-se şi plecând în treaba lui.

-Eu intru. Voi mai aşteptați. Spun eu şi intru în salon.

Amândoi, conectați la aparate, dormind. Doamne, de ce nu am fost eu înpuşcată în locul lor? Ei au un viitor în față. Trebuie să-şi creasă copilul, să termine facultățile, să fie o familie...pe când eu, eu nu am nimic. Mă rog, până mâine seară mai am prietenii, familia şi pe Luke...

-Hei frățioare. Hei Danielle. Ce faceți? Nici nu ştiu de ce vă întreb asta ştiind că nu îmi veți răspunde...sper să vă treziți cât mai curând. Vreau să îmi iau "adio" de la voi...
Oricum, ne vedem când vă treziți. Vă iubesc! Spun eu şi ies din salon. După mine intrând Calum.

-Rebecca, eşti bine?  Mă întreabă Luke privindu-mă în ochi.

-Da. Am nevoie de puțin timp singură. Scuză-mă...

Ies din spital şi aprind o țigară.

O să îmi fie dor de ei. Păcat că asta e ultima zi în care mai pot petrece timp cu ei.
Aşa îmi e sortit să mor deci, nu are rost să mă mai plâng.

Nici fumatul nu mă face să uit de ce se va întâmpla.

Fără să îmi dau seama, o lacrimă mi se scurge pe obraz. Urăsc că trebuie să mor pentru ca apele să se liniştească. Urăsc să ştiu că voi deceda fix în seara în care eu şi Luke ne-am cunoscut. De ce? De ce mie? Viața mea este ciudată. Foarte ciudată. De ce nu puteam fi şi eu o adolescentă normală? De ce nu puteam să stau locului? Şi răspunsul vine imediat, eu sunt de vină pentru tot.Asta e viața mea...o încurcătură de evenimente.

-Hei... Spune Clara aşezându-se lângă mine, pe scară. Eşti bine? De ce plângi? Mă întreabă ea privindu-mă atent.

-Sunt bine...Nu am nimic.

-Rebecca, ştiu că ai ceva. De ce plângi?

-Pentru că...îmi e teamă că Jay nu va mai avea părinți...Dacă nu se vor trezi? Ce se va întâmpla cu el? Ce se va întâmpla cu mine?  Aaron înseamnă totul pentru mine. Iar Danielle e ca o soră pentru mine. Dacă ceva se va întâmpla cu ei...Nu ştiu ce voi face. Am născocit eu o minciună.

-Rebecca, linişteşte-te. Se vor trezi. Nu îți face griji.

- Vreau să îmi promiți ceva... Vreau să îmi promiteți voi toți,  că orice s-ar întâmpla...veți avea grijă de ei. De familia lor. De Aaron,Jay şi Danielle. Vă rog... Spun eu şi îmi cobor fața în pământ.

- Promit! Dar de ce îmi spui asta? Este ceva ce eu ar trebui să ştiu?

-Nu...

-Sigur?

-Da.

-Bine...Ştii, Luke îşi face griji pentru tine. Du-te şi vorbeşte cu el.

-Voi vorbi cu el...

Clara murmură un "okay" şi intră înapoi în spital.

Trebuie să le spun...sau nu. Mai aştept. Nu vreau să îi întristez.

Îmi şterg lacrimile şi intru în spital cu un zâmbet larg pe față. Trebuie să mă bucur de timpul rămas, nu?

Mă duc la Luke şi îl iau în brațe.

-Te iubesc! Îi spun şi îl strâng cât de tare pot în brațe.

-Şi eu te iubesc frumoasa mea. Cum te simți?

-Foarte bine,acum că ştiu că Aaron şi Danielle sunt bine şi întregi. Apropo, tu ai intrat să îi vezi?

-Da. Mai e Adam care vrea sa intre dar nu cred ca tu vrei...

-Crezi bine. Nu mai am incredere în el. Poate pleca acasă.  Mă duc să le spun doctorilor să nu îl lase să intre în salon. Spun eu şi plec în căutare.

*** a doua zi ***

-Neața iubire. Spune Luke îmi dă un pupic pe frunte.

-Neața. Spun eu ridicându-mă după scaun.

Da. Am dormit la spital. Ca să ne asigurăm că cei doi sunt bine.

-Jay! Vino aici pinguinule! Spun eu şi iau băiatul în brațe, jucându-mă puțin cu el. Jay plecase cu părinții Daniellei aseară,pe care i-am convins cu greu să plece acasă.

-Mami, mami.

-Mergem acum la ea. Spun eu şi intru cu el în salon.
Cei doi erau treziți, vorbeau. Ce oameni...

-Mamii, tatii! Spune Jay luându-şi părinții în brațe.

-Bună dimineața nebunii mei. Spun eu şi îi iau în brațe.

-Rebecca, am auzit ce ai spus ieri seară. Cum adică să îți iei "adio"? Ce se întâmplă? Spune Aaron îngrijorat.

-Ăm...păi...diseară...eu,Kev si toată mafia va trebui să atacăm mafia Wood şi acolo...cu siguranță vom muri...Cei care vor supraviețui sunt norocoşi...

-Adică tu în seara asta este posibil să mori? Nu, nu se va întâmpla aşa ceva! Luke!

-Aaron! Ta--dar nu apuc să termin ca uşa salonului se deschide şi pe ea intră Luke. Am belit-o. Luke! Ştiai că Rebecca se poate să moară diseară?  Ştiai că nu a vrut să ne spună? Ştiai?

-Poftim? Cum adică? Rebecca e adevărat? Mă întreabă el iar eu doar murmur un "da" iar Luke îşi trage în scaun şi se aşează pe el. De ce nu mi-ai spus?

-Eu doar am încercat să nu vă îngrijorez. Voiam să vă spun diseară, înainte să plec. Dar se pare că nu mai are rost...
Îmi pare rău. Vă rog,  nu vă supărați...Spun eu dar nimeni nu mă bagă în seamă. Luke. Luke, te rog. Iartă-mă. Ştiu că am greşit... Aaron, Danielle...de ce mă ignorați? Ştiți ceva, gata. Eu am terminat. Baftă-n viață! Spun eu si ies din salon fugind la maşină. Mă urc în ea şi conduc până la sediu.

*** seara ***

Am ajuns acasă şi acum mă îmbrac cu costumul special. Îmi iau armele necesare şi ies din birou. Cobor scările şi în living mă aşteptau toți, mă rog, în afară de Aaron şi Danielle care au nevoie de recuperare.

-Salut...eu ple--dar nu termin ce aveam de spus că toți vin şi mă îmbrățișează. Va iubesc nebunilor!

-Şi noi te iubim!

-Luke, pot vorbi puțin cu tine?

-Haide. Spune el şi ieşim amândoi în afară.

-Mai eşti supărat pe mine?

-Nici nu am fost. Eram doar dezamăgit... dar stai liniştită, mi-a trecut.

-Te iubesc atât de mult! Spun eu şi îl îmbrățișez.

-Şi eu te iubesc pisicuțo! Spune el şi mă sărută părinteşte pe creştetul capului.

Plângeam. Amândoi plângeam.

-Bun păi...singurul lucru care mai rămâne este ca voi să sperați să trăiesc. Vă iubesc. Ține-ți minte asta.  Spun eu şi îi dau un ultim sărut şi mă urc în maşină, conducând spre mafia Wood unde urma să îmi întâlnesc moartea.

Hello pinguini.
Sper că va plăcut capitolul. Următorul va apărea cât de curând posibil.
Oricine are întrebări despre personaje mă poate întreba.
Vă pup şi vă iubesc❤❤

Pace✋