Regina Şoselelor: The Bad Girl. In Search Of Him

Capitolul III

Am ajuns, însfârşit am ajuns.
Suntem în Manhattan.
Toți sunt odihniți şi plini de energie. Numai eu nu. Am condus zile întregi şi am dormit foarte puțin.

-Skyler, am găsit hotelul la care am făcut rezervare. Hai să mergem să dormim puțin. Şi apoi mergem la Caleb. Spune Jay punându-şi o mână pe talia mea ca să nu cad.

Intrăm pe uşa hotelului de trei stele şi urcăm cu liftul la al doilea etaj. Damon deschide uşa camerei cu, cartela iar eu cum am văzut un pat m-am şi dus în el, imediat adormind.

~ doisprezece ore mai târziu ~

Sophie's POV.

-Băi, fata asta doarme prea mult, mă duc să văd dacă mai are puls.
Spun eu şi mă duc în dormitorul unde doarme Skye.
Îmi pun două degete în partea stângă a gâtului ei şi mă calmez când văd că încă trăieşte.

- A fost foarte obosită. E normal să doarmă atât. Spune Damon privind-o pe Skye.

-Cât e ceasul? Îi întreb pe băieți văzând că afară se întunecă. Presupun că nu mai mergem la Caleb. Dar dacă nebuna asta se trăieşte, cu siguranță va pleca după el. O înțeleg, să nu ştii că ai un frate şi să aflii că nu vrea să se întoarcă acasă...e o situație urâtă tare.

-E opt jumate.

-Cât? Se trezeşte Skyler şi sare din pat, grăbindu-se să iasă pe uşă dar Nick se poziționează în fața ei.

Skyler's POV.

-Unde pleci aşa grăbită? Mă întreabă Nick.

-După Caleb. Spun eu şi încerc să să ies pe uşă dar sunt oprită.

-Skye, mergem mâine dimineață. Acum, mai mult ca sigur nu este acasă. Mâine la prima oră mergem la el. Bine?

-Pff.

Mă aşez pe canapeaua din cameră, încercând să-mi fac ordine în gânduri dar telefonul îmi distrage atenția. Mă suna mama...

C.t.

- Da?

Mom: Am auzit că eşti plecată în tabără. Ce faci? Eşti bine?

Mama bănuieşte ceva, sunt sigură.

- Acum stau în pat. Drumul a fost obositor. Dar totuși, nu m-am plictisit.

Mom: Frumos...uite, Skyler...ştiu că acum eşti supărată pe noi. Dar, vreau doar să mă asculți. Ai un frate, Caleb, de care sunt sigură că ai aflat. Nu am vrut să-ți spunem deoarece voiam să ai o copilărie fericită. Ştim că am greşit. După doi ani de la accident, tu îl uitaseşi complet pe fratele tău. Poate pentru că nu a mai apărut în viața ta. Nu ți-am mai spus de el pentru că ne era frică. Ne era frică că ne vei părăsi şi tu la fel cum a făcut şi el. Nu voiam să te pierdem. Erai unica noastră fiică. Îmi pare rău că nu ți-am spus. Te iubim mult, Skye. Şi te rog, ai grijă de tine.

- Da, am aflat de el. Şi nu sunt supărată pe voi. Doar dezamăgită. De la un timp ați devenit foarte distanți. Plecați mereu de acasă şi veneați complet distruşi. Voi nu plecați în misiuni. Ştiu asta. Unde plecați mai exact, hm? Şi vreau să fiți sinceri.

Mom: Plecam după Caleb, Skyler. Ştim unde este. Ştim că trăieşte. Am încercat în numeroase feluri să-l facem să se întoarcă acasă. Dar în zadar...

-De ce nu vrea să întoarcă acasă?

Mom: Ne acuză pe nedrept. Spune că noi suntem vinovați că el nu a fost găsit mai devreme. Că aşa am vrut noi să fie, că nu-l mai vrem. Şi ne întreabă mereu de tine. Ştie totul despre tine. Vrea să vorbească cu tine. De aceea, am decis ca săptămâna viitoare, sâmbătă, să mergem în Manhattan, să vorbești cu el. Să vadă că eşti bine. Ce zici?