Capitolul VIII

2.1K 159 7
                                    

După o lună...

A trecut aproape o lună de la ieşirea mea din palat.

Totul a luat un curs normal.

În fiecare seară urcam cu un alt client în această camera. Fiecare era chipeş şi tânăr, mă plătesc bine şi sunt destul de cerută. Uni reveneau, dar nu le reţinem numele, doar chipul.

În fiecare seară, el venea aici. Mă privea doar. Mereu era cu cate o fata. Nu am mai vorbit cu el de atunci, îl ignoram chiar daca mi se rupea sufletul.

Plâng în fiecare zi, dar m-a resemnat şi pe lângă durerea aceasta sufletească, nici trupul nu îmi era bine. Devin din ce în ce mai slăbită, vomit zilnic. Cred ca e din cauza acelui leac sau pentru că nu mănânc sau pentru că beau în fiecare noapte. Am slăbit mult şi arăt mult mai bine.

Însă mai sunt şi părţi bune. Vechiul meu prieten, Michael, s-a întors din orient. Nu îl văzusem de la 15 ani şi am fost foarte incantata de revenirea lui. Uneori venea serile şi mă cumpăra pentru o noapte. Evident că doar vorbeam.

S-a schimbat mult părul blond i se mai inchise.S-a înălţat şi acum este foarte chipeş. Ochii îi sunt la fel ca acum 8 ani, luminosi, binevoitori, curioşi chiar.

S-a întristat când a aflat toate cele întâmplate în lipsa lui, însă i-am explicat ca nu are de ce să se ingrijoreze şi ca eu sunt bine.

Am ieşit pe strada din cauza zgomotului. Provocat de o mulţime de oameni. Aceştia huiduiau pe cineva. M-am apropiat de mijlocul lor şi o fată de 15-16 ani statea în genunchi plângând.

-A venit alta târfa! Vocea femei de vis a vi,a cărei nume nu îmi este cunoscut, s-a auzit în mulţime.

M-am abţinut să nu ţip la ea şi am întrebat ce se întâmplă.

-Tarfulita asta a păcătuit cu un bărbat înainte de căsătorie şi acum aşteaptă un copil cu el. A spus aceasta indignata.

-Stiam eu că nu e bine să avem un bordel pe stradă! A spus bacanarul. Doar ne învaţă femeile şi ficele lucruri necurate.

-Ar trebui să ardem bordelul şi să o ardem pe ea! A spus o altă voce şi toţi au aprobat.

Nu puteam să îi lss să facă asta, trebuia să îi opresc.

-Staţi! Am ţipat şi toată lumea m-a privit.

-Ce vrei iar, curvo? M-a întrebat femeia dinainte.

-Nu cred că ea a învăţat vreun lucru rău de ls bordel. Toate femeile de acolo își câștigă cinstit existenţa. Am privit prin mulţime şi am dat cu ochi de un gardian al gărzi civile. Tu, câţi oameni ai omorât sau torturat fără un motiv? Acesta nu a vorbit. Sau tu, lucrezi la băcănie şi îţi inseli zilnic clienţi. Oh, şi dumneavoastră. Am făcut o pauză privind-o pe vecina de vis a vi. Cine e domnul acela care vine seara la dumneavostra când soţul e plecat? Şi tu bacanarule de câte ori nu ai trecut pragul casei de plăceri şi câţi alti care se află aici. Vreţi să pedepsiţi o tânără pentru că s-a îndrăgostit, dar nu vă pedepsiţi pe voi, înşivă, pentru păcatele zilnice pe care le faceţi. Cu toate acestea spuse am mers spre fata care încă plângea şi am ajutat-o să se ridice. S-a sprijinit de mine şi am mers spre intrarea bordelului unde erau toate fetele alături de Madame Rose care zâmbeau.

-Foarte bine, Jolanne! M-a felicitat Madame Rose.

Am urcat sus şi am intins-o pe pat pe fata.

-Eşti bine? Am întrebat-o.

-Da, îţi mulţumesc mult. A suspinat aceasta. Mereu o să îţi fiu recunoscătoare pentru că m-ai salvat din ghiarele lor. O lacrimă i-a curs pe obrazul roşu.

-Care e numele tău?

-Ecaterina, al tău.

-Jolanne.

-Îţi mulţumesc, Jolanne! Mi-a zâmbit şi eu i-am zâmbit inapoi.

-Ce ai de gând acum? Vei merge la tatăl copilului? Am întrebat-o şi aceasta s-a întristat.

-Nu mai vrea să audă de mine sau se copil. A început să plângă cu lacrimi amare. A spus că nu vrea nimic mai mult şi că nu ne iubeşte. Se va căsători cu o tânără dintr-o familie înstărită la nivelul lui.

M-am apropiat de aceasta şi am îmbrăţişat-o. Intr-un fel ciudat mă regăseam în povestea ei.

-Îl iubesc, Jolanne! A spus printre hohotele de plâns. Îl iubesc atât de mult!

-Ştiu! Am consolat-o eu.

-Trebuia să îmi ascult părinţi!

-Uite, acum odihneşte-te aici. Voi vorbi cu Madame Rose să văd dacă poţi rămâne aici. Poţi dormi cu mine si putem împărţi mancarea, eu oricum nu mănânc. Ce spui?

-Nu aş putea cere mai mult! Aproape mă sugruma în îmbrăţişare. Eşti atât de bună, Jolanne! Îți voi rămâne îndatorată pe veci!

-Bine, acum dormi. M-am dezlipit de ea şi am ieşit din cameră.

Am coborât scările până în camera de zi, în care erau toate adunate. Mai sunt câteva ore până deschidem.

-Cum se simte? A întrebat Ines.

-E slăbită, dar îşi va reveni. Madame Rose, ar putea rămâne? Va sta în camera mea şi mă voi ocupa eu de ea, vă rog.

-În niciun caz. Nu am nevoie de oaspeţi. A negat aceasta.

-Vă rog! Promit că nu vă va deranja! Şi în plus dacă nu faceţi asta, voi renunţa.

Aceasta a inceput să rada şi mi-a răspuns.

-Nu serios? Nu poţi, eşti a mea.

-Atunci voi presta serviciile atât de prost încât să nu mă mai vrea nimeni.

-Bine, fie. Dar ai grijă să nu se plimbe pe aici. Am zâmbit multumita şi am aprobat.

-Madame Rose, nu mai avem lumânări. A înştiinţat o fată.

-Cu toată imbulzeala asta am uitat să mai iau. Jolanne, du-te la biserică şi ia câteva. Madame Rose mi-a dat câţiva bănuţi şi mi-am luat salul.

Am ieşit în frigul care îmi biciuia faţa. Am pornit spre biserică pe strada pustie. Era chiar în capăt.

M-am întors o dată să văd dacă mă urmărea cineva, dar eram singură cu toate că simteam prezenţa cuiva. Halucinatii!

Îmi strângeam şalul în jurul meu pentru a mă proteja de frig.

Dintr-o data am simţit un material cu un miros spirtos peste faţa mea şi o mână care mă ţinea strâns. Am încercat să mă zbat, dar am rămas adormită în braţele lui.

Mi-am deschis usor ochii dând de un birou în faţa mea. Vedeam în ceaţă. Am încercat să îmi duc mâna la cap, dar eram legată de mâini şi de picioare. Am încercat să țip, dar nu aveam forţa necesară aşa că doar am scancit.

-S-a trezit! Am auzit o voce de femeie în spate. Adoarme-o iar.

Mi-am amintit seara trecută, totul era în ceaţă. Mergeam să iau lumânări şi...cineva a venit şi mi-a pus un material pe faţă, apoi am adormit. M-a răpit! Dar cine? Şi de ce?

Am început să mă zbat, dar am simţit iar acel material şi am adormit din nou.

N/A
Încă un capitol. Vreau părerile voastre, cine credeţi că a rapit-o, de ce, ce credeţi că se va întâmpla.

Am ajuns locul 9 in istorice, vã mulţumesc mult!

Pasăre De NoapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum