Pasăre De Noapte

Epilog

După 4 ani

-Semnaţi aici, vă rog. Mi-a indicat unul dintre muncitori un loc, unde mi-am lăsat semnătura puţin tremurată căci masa aşezată în mijlocul câmpului nu stătea cum trebuie.

-Acum am încheiat afacerea, iar toţi struguti vor fi trimişi spre export.

-Foarte bine! Am spus zâmbind. Am privit întregime hectare de vie ale tatei, de care m-am ocupat de la moartea sa. A fost greu la început, dar încetul cu încetul am devenit pricepută,ceea ce m-a făcut mândră de mine. Aşa mi-am câştigat respectul în această lume.

-Felicitări, Jolanne! M-a felicitat domnul Raphael, iar eu i-am zâmbit cu drag.

-Mulţumesc! Ne vedem de seară, nu?

-Cu siguranţă! Mi-a răspuns el, apoi ne-am luat la revedere şi am urcat în trăsură. Am făcut bani frumoşi pe urma acestui export. Trăsura a pornit, iar eu m-am relaxat pe banchetă. Zilele astea mă voi odihni. Mi-am luat evantaiul şi mi-am făcut vânt. E o zi toridă, iar aici, pe câmp, nu e umbră deloc. De aceea i-am lăsat liberi azi pe muncitori, nu pot lucra pe soarele ăsta.

Azi e ziua lui Joséphine şi trebuie să îi iau un cadou potrivit micuţei. M-am gândit să îi iau un şirag de perle, le adoră pe ale mele, dar am considerat că e prea mică să le poarte, iar acum e o adevărat domnişoară. A vrut să dăm un mic bal în onoarea onomasticei ei. I-a invitat pe Rachel şi Sebastian, copiii Silviei şi desigur, pe Silvia şi Demetrio, naşii ei. A invitat-o le Inés, Lucrecia, Michael şi Ecaterina alături de Julio şi Maria. I-a scris o scrisoare şi Laurei, în care o invita alături de soţul ei, dar i-a răspuns că sunt plecaţi în Spania zilele acestea, iar ca să se revanşeze i-a trimis o rochiţă roz dintr-un material foarte fin, un lănţişor de aur şi a promis că ne va vizita curând. L-a invitat şi pe domnul Raphael la îndemnul meu, ştiam că lui Inés i-ar plăcea să îl vadă. Am zâmbit la acest gând şi mi-am luat săculeţul. Trăsura a oprit, semn că am ajuns. M-am dat jos din trăsură.

Am păşit pe strada copilăriei mele. Am trecut pe lângă brutărie amintindu-mi ds cum furam pâine alături de Michael. Apoi am trecut pe lângă băcănie şi pe lângă casa vecinei, care făcea mereu scandal. Am aflat că divorţase de soţ, deoarece ea îl înşelase de nenumărate ori. Ce femeie! Ajunsă în faţa bordelului m-am oprit o secundă. Acum aici era un orfelinat. M-am bucurat că  nu au redeschis bordelul.

Totul se schimbase acum. Oamenii nu mă mai priveau în scârbă, ci cu respect, iar asta mă făcea să mă simt bine. Mi-am câştigat respectul încă din ziua în care am fost prezentată în societate, i-am uimit pe toţi cu stilul şi cunoştinţele mele în toate subiectele, iar pentru asta îi sunt recunoscătoare lui Madame Beaux. Dumnezeu să o ierte! A suferit de tuberculoază şi a murit acum trei ani.

M-am întors spre casa de peste drum. Nu se potrivea în acest decor. Se vede că afacerea lui Michael prosperase, astfel că mai adăugase un etaj, iar în grădina din faţă erau numai flori, unele exotice chiar. Schimbase şi uşile şi geamurile, cu unele noi din lemn masiv. Am bătut la uşă şi am fost întâmpinată de o servitoare.

-Bună ziua, doamnă Jolanne! M-a salutat ea, iar eu i-am răspuns. M-a invitat înăuntru. Am intrat în holul aranjat cu mult bun gust, apoi în salon, unde m-am aşezat pe canapeaua crem.

-Doamna Elvira e acasă? Am întrebat.

-Da, doriţi să o chem?

-Da, te rog.

-Să vă aduc ceva înainte ?

-Apă rece. E atât de cald afară! Am spus, iar ea a aprobat şi a ieșit afară.