Picaturile de ploaie cad pe acoperisul casei
lasand un urma un zgomot ce acum pare a fi cel mai
trist auzit de mine . Un zgomot gol si lipsit de
viata ce te face sa realizezi ca nu esti nimic mai
mult decat unii dintre stropii de ploaie ce se
pierd in nemarginirea unui ocean.
*Perspectiva lui Drake*
Ma asez punandu-i umbrela deasupra capului
sprijinit de trunchiul gros al copacului din
cimitirul in care isi dorm acum ambii sai parinti
somnul.
Am avut grija ca si cauzele mortii doamnei
Maison sa nu fie aflate de jumatate de oras,caci
politia ar deschide imediat un caz si nu vreau sa
ma intorc din nou in locul ala rece numit
penitenciar .
Toata inmormantarea s-a terminat acum cateva
ore,dar ea inca sta aici nemiscata uitandu-se in
gol .Nu am putut sa intelegem de ce sau cum a
reusit sa isi inpuste mama deoarece in ultimele
doua zile nu a vorbit nimic cu noi,iar linistea ei
imi provoaca mie o stare de continua alerta ce ma
innebuneste in fiecare minut .
Daca memoriaîi revenise mai demult,de ce s-a
comportat asa cu mine ?
Oare ceea ce imi spusese Erika in legatura cu ea
si Kai era adevarat?
Sunt sigur ca fiecare cuvant zis in saptamanile
alea a durut-o ,iar vorbele lui Liam de atunci:
,,Unde e sora mea !Esti un nimic!Un om fara
inima!''
Au facut ca sufletul ei sa fie strapuns de
bucati mici ,dar ascutite de cristal spart.
E langa mine,dar totusi o simt la kilometrii
distanta .O simt in celalalt capat al lumii si eu
vreau sa ma arunc in primul tren si sa o gasesc,sa
o imbratisez ,sa o sarut si sa-i spun ca totul va
fi bine .E atat de clar ceea ce trebuie sa
fac,dar remuscarile si intrebarile ma
framanta.Mintea mea e intr-un paradox din care nu
inteleg nimic si singura persoana ce il poate
rezolva este la fel de pierduta in ea ca si mine
si poate mai rau .
L:-Drake,hai acasa .Am nevoie de liniste , iar
in locul asta aud doar voci din trecut ce ma fac
raspunzatoare de tot.
Fara sa anticipez se ridica si porneste printre
picaturile ude spre masina .Vocea ei este atat de
YOU ARE READING
Normal life?Impossible//IN CURS DE EDITARE//
ActionDacă alegi să citești asta, nu mă judeca pe mine sau stilul în care e scrisă. E doar o carte scrisă de o puștoaică de 13 ani, cu care puștoaica aia a crescut timp de un an. Am motivele mele pentru care păstrez cartea postată.
